Elemente sacre în poezia interbelică Nichifor Crainic si Vasile Voiculescu Perioada interbelică, dintre cele două războaie mondiale, este perioada unei noi sensibilităţi poetice, a unei noi conştiinţe de sine a poeziei care avea să se înscrie în mişcarea de idei europeană , în circuitul ei valoric, de creaţie. Era o evoluţie dialectică, obiectivă. Alături de alte reviste care, prin reprezentanţi, militau pentru o direcţie realistă, democratică în literatură, teoretizând ideea specificului ei naţional, revista “Gândirea”, dincolo de limitele ei ideologice, a avut meritul de a fi grupat în jurul ei pe unii dintre cei mai mari scriitori ai noştri. Critica vorbeşte despre “tradiţionalişti de tendinţă religioasă”, despre un “tradiţionalism decorativ, patetic, elegiac”, despre “iconari”, “ortodoxişti” etc. Cel mai “intens” tradiţionalism l-a reprezentat însă gândirismul, mişcare literară dezvoltată în jurul revistei Gândirea. Avându