marți, 4 septembrie 2012

Napoleon Bonaparte (1769 - 1821)



        A fost imparatul Frantei, a consolidat si a initializat multe reforme ale Revolutiei Franceze. Unul dintre cei mai buni conducatori militari ai tuturor timpurilor, a cucerit o mare parte din teritoriul Europei si s-a ocupat de modernizarea natiunii pe care o conducea.
            El s-a nascut pe 15 august 1769 la Ajaccio in Corsica, primind numele de Napoleone care in franceza a devenit Napoleon Bonaparte. A fost al doilea din cei opt copii ai lui Carlo (Charles) Buonaparte si al Letiziei Ramolino Buonaparte.
            Nici un membru al familiei Buonaparte nu a fost niciodata soldat profesionist. Tatal sau, Carlo, a fost un avocat care a luptat pentru independenta Corsicii, dar dupa ce Franta a ocupat insula in 1768, el a servit drept judecator si a intrat in aristocratia Franceza drept conte.
            Sub influenta familiei sale, Napoleon a fost educat pe cheltuiala regelui Louis al XVI- lea la Brienne si la Scoala Militara din Paris. El a terminat scoala in 1785, iar la 16 ani   s-a alaturat artileriei ca locotenent II.
            Dupa ce revolutia a inceput, a devenit locotenent colonel (1791) in Garda Nationala Corsicana. In 1793, Corsica declara independenta si Bonaparte, un patriot francez si un Republican, se alatura Frantei impreuna cu familia sa. I s-a dat gradul de capitan intr-o armata care se lupta cu Toulonul, o baza navala, care ajutata de flota Britanica, era in razboi cu Republica.             Inlocuind un general de artilerie ranit, el si-a asezat tunurile in asa fel incat flota Britanica a fost invinsa si Toulonul a cazut. Ca rezultat Bonaparte a fost promovat general de brigada la varsta de 24 de ani.
            In 1795 el a salvat guvernul revolutionar prin dispersarea insurgentilor din Paris.
            In 1796 s-a insurat cu Josephine de Beauharnais, vaduva unui aristocrat ghilotinat in Revolutie si mama a doi copii.

Primele campanii

            In 1796, Bonaparte a fost promovat comandant al armatei franceze in Italia. S-a luptat cu patru generali Austrieci  succesiv, fiecare cu un numar superior de soldati si a fortat Austria si aliatii sai sa faca pace.
            Tratatul de la Campo Formio a stabilit ca Franta sa pastreze cele mai multe din cuceririle sale. In nordul Italiei a fondat Republica Cisalpina (cunoscuta mai tarziu ca Regatul Italiei) si si-a intarit pozitia in Franta, trimitand comorii in valoare de milioane de franci, guvernului.
            In 1798 pentru a riposta comertului Britanic cu estul, a condus o expeditie in Egipt prin Turcia, pe care l-a si cucerit. Cu toate acestea flota lui a fost distrusa de amiralul englez Horatio Nelson. Bonaparte a reformat guvernul si legile Egiptene, abolind sclavia si feudalismul si garantand drepturile de baza.
            Cercetatorii francezi pe care i-a adus cu el au inceput studiul stiintific al istoriei antice Egiptene. In 1799 n-a reusit sa captureze Siria dar a castigat o victorie zdrobitoare asupra Turciei la Abu Qir.
            Dar Franta se afla in fata unei noi coalitii : Austria, Rusia si Anglia.

Guvernarea Napoleoniana in Franta 

            Bonaparte, nefiind un suflet modest, s-a decis sa-si paraseasca armata sa si sa se reantoarca cu bine in Franta. In Paris s-a alaturat conspiratiei impotriva guvernului. In lovitura de stat din 9-10 noiembrie 1799, impreuna cu colegii sai au preluat puterea si au stabilit un nou regim, Consulatul. Bonaparte, primul consul, avea aproape puteri dictatoriale. Constitutia a fost refacuta, in 1802 facandu-l pe Napoleon consul pe viata iar in 1804 facandu-l imparat. In 1800 si-a asigurat puterea traversand Alpii si invingandu-i pe austrieci la Marenga. Dupa aceea el a negociat o pace generala Europeana, pace ce a stabilit raul Rin ca granita de est a Frantei.
            In Franta administratia a fost reorganizata, sistemul de justitie a fost simplificat si toate scolile au fost puse sub control centralizat. Legea Franceza a fost standardizata sub forma Codului Napoleonian sau codul civil si inca alte sase coduri.
            Acestea garantau drepturile de libertate castigate in Revolutie, incluzand egalitatea in fata legii si libertatea religiei.

Razboaiele de cucerire

        In aprilie 1803 Britania, provocata de purtarea lui Napoleon a declarat razboi Frantei pe mare. Doi ani mai tarziu Rusia si Austria s-au alaturat Britaniei intr-o noua coalitie. Napoleon a abandonat planurile de invadare a Angliei si a intors armele impotriva coalitiei Austro-Ruse, invingandu-i in batalia de la Austerlitz pe 2 decembrie 1805. In 1806 a preluat regatul Neapole si l-a facut pe fratele sau mai mare Joseph rege, a transformat Republica Germana int-un regat al Olandei, pentru fratele sau Louis si a stabilit Confederatia Rinului al carui protector a fost.
            Napoleon a distrus armata Prusiei la Jena si Auerstadt (1806) si armata Rusa la Friedland. La Tilist (iulie 1807),Napoleon a facut o alianta cu tarul Alexandru I si a redus marimea Prusiei. De asemenea el a adaugat noi state imperiului : regatul Westphalia sub stapanirea fratelui sau Jerom, ducatul Warson si altele.
            Intre timp, a stabilit Sistemul Continental, o blocada impusa de Franta impotriva marfurilor Britaniei, desemnata sa distruga ceea ce el numea natiunea vanzatorilor .
            In 1807 Napoleon a anexat Portugalia. In 1808 l-a facut pe fratele sau Joseph rege al Spaniei si i-a facut cadou cumnatului sau Joachim Murat regatul Nepolelui. Sosirea lui Joseph in Spania a dat nastere unei rebeliuni cunoscuta sub numele de Razboiul Peninsular. Napoleon a aparut in scurt timp si a obtinut victorii, dar dupa plecarea sa, lupta a continuat inca cinci ani, englezii ajutand Spania cu arme si luptatori. Razboiul Peninsular a costat Franta 300.000 de victime si sume imense de bani, si a contribuit la slabirea imperiului.
            In 1809 Napoleon i-a invins pe austrieci din nou la Wagram, anexand Provinciile Illyriane (acum parti ale Sloveniei, Croatiei, Bosniei,Hertegovinei, Serbiei si Muntenegrului), si a abolit Statele Papale.
            De asemenea a divortat de Josephine si in 1810 s-a insurat cu arhiducesa de Habsburg, Marie Luise, fata imparatului austriac. Prin aceasta legatura intre dinastia sa si cea mai veche casa conducatoare din Europa a sperat ca fiul sau care s-a nascut in 1811,  sa fie mai usor acceptat.
            In 1810 imperiul a atins cea mai mare expansiune prin anexarea Brmenului, Lubeckului si a altor parti ale Germaniei de nord impreuna cu intregul regat al Olandei care a urmat dupa abdicarea fortata a lui Louis Bonaparte.

Guvernarea Napoleoniana in Europa

        In toate noile regate create de imparat a fost impusa ca lege, Codul Napoleonian, iobagia si feudalismul fiind abolite si impusa libertatea religiei (exceptie facand Spania ).  
Fiecare stat a daoptat o constitutie care dadea dreptul sufragiului universal pentru barbati, instituia un parlament si continea o lista de drepturi. Sistemul administrativ si judiciar francez au fost deasemenea impuse. Scolile au fost puse sub administratie centrala si s-au creat si scoli publice gratuite. Invatamantul superior a fost deschis tuturor celor calificati fara a se face discriminari de clasa sociala sau religie. Fiecare stat avea o academie sau o institutie pentru promovarea artelor si stiintelor. Au fost create burse pentru studentii eminenti si pentru oamenii de stiinta.
            Guvernarea constitutionala a ramas totusi numai o promisiune, dar progresul si cresterea eficientei s-a realizat pe scara larga. Numai dupa caderea lui Napoleon, oamenii de rand din Europa, asupriti de guvernarea sa prin taxe de razboi si campanii militare au apreciat in intregime beneficiile pe care le obtinusera.

Declinul lui Napoleon

        In 1812 Napoleon a carui alianta cu Alexandru I se dezintegrase, a lansat invazia Rusiei, care s-a sfarsit intr-o retragere dezastruoasa din fata Moscovei. Dupa aceasta, toata Europa s-a unit impotriva lui. In aprilie 1814 maresalii au refuzat sa mai continuie lupta. Dupa ce aliatii l-au respins in favoarea fiului sau, Napoleon a abdicat neconditionat si a fost exilat pe insula Elba din Marea Mediterana. Marie Louis si fiul lor, au fost pusi sub custodia tatalui ei, imparatul Austriei.
            In 1815 a evadat de pe insula Elaba, a ajuns in Franta si s-a indreptat catre Paris, invingand trupele care venisera sa-l capturezae. Ajuns in Paris a promulgat o noua constitutie mai democratica si veteranii din vechiile campanii s-au reunit sub conducerea lui. Napoleon a cerut pace aliatilor, dar ei l-au renegat si el s-a decis sa loveasca primul. Rezultatul a fost Campania din Belgia care s-a sfarsit prin infrangerea in batalia de la Waterloo, la 18 iunie 1815.
            In Paris multimea l-a rugat sa continuie lupta dar politicienii i-au retras ajutorul. Napoleon a fugit catre Rochefort, unde s-a predat capitanului navei Britanice, Bellerophon. El a fost apoi exilat pe insula Sf. Elena din Oceanul Atlantic unde a ramas pana la moartea sa, la 5 mai 1821.

Concluzii

            Influenta Napoleoniana in Franta mai este evidenta inca si astazi. Pentru comemorarea victoriilor sale, s-a construit Arcul de Triumf, in centrul a Parisului. Astazi impactul Codului Napoleonian este simtit in legile tuturor tarilor Europei.
            Napoleon a fost un om care ducea totul la bun sfarsit, niciodata sigur si niciodata satisfacut. “Puterea este amanta mea “,  spunea el.
            Napoleon a fost un dictator, dar a crezut in conducerea oamenilor prin ordine. Putin sunt aceia care nu recunosc ca a fost un geniu militar. El a spus “Waterloo va sterge memoriile victoriilor mele”, dar bineinteles ca se insela deoarece este recunoscut ca general si nu ca guvernator.
           




Napoleon I Franta imperiala


          Ca o recunoastere a succeselor sale,in anul 1802,Napoleon a fost ales,prin plebiscic,prim-consul pe viata.Acesta nu a fost insa decat o etapa intermediara spre instaurarea puterii personale absolute.
         In anul 1804, echilibrul intern si cel extern erau puse din nou sub semnul intrebarii. In 1803, Anglia redeschisese conflictul militar, iar la inceputul lui 1804,Fouche descopera un nou complot regalist. Conjunctura favorabila nu este ratata si, in Mai 1804, Franta devine imperiu, iar Napoleon, proclamat « imparat al tuturor francezilor »,sub numele de Napoleon I. Decizia Senatului nu facea decat sa consfinteasca o stare de fapt.
         In noua sa calitate, Napoleon continua politica promovata anterior, in toate directiile. Pentru prevenirea comploturilor este accentuat controlul politienesc asupra societatii : tribunalele speciale sunt conduse de »  magistrati pentru linistea publica » , se reintroduc practicile trimiterii la inchisoare fara judecata sau arestul la domiciliu. Totul se afla sub controlul unui ministru al politiei care beneficia de puteri extinse.
       Formarea unei noi nobilimi supuse imparatului ia amplore. Pe langa curtea imperiala se creaza noi demnitati ce aduc importante venituri si privilegii detinatorilor acestora. Cei mai merituosi dintre generali sunt ridicati la rangul de maresali ai Frantei si improprietariti cu vaste domenii.
      Autoritarismul politic si cumpararea de favoruri au fost dublate de un program consistent de reorganizare a armatei. Principiile de baza ale acestui program constau  in asigurarea unitatii de comanda si a flexibilitatii in actiune.S-au creat unitati de aproximativ 25-30 de mii de soldati, la care se adaugau corpuri de cavalerie, unitati de artilerie si mai multe multe unitati de elita, dintre care cea mai importanta era Garda imperiala. Comanda unitatilor era asigurata de generali celebri, precum Ney, Murat, Lannes, Junot, Juordan, Bernadotte etc. Aceasta armata era alimentata prin introducerea serviciului militar obligatoriu pentru toti tinerii intre 20-25 de ani. Marea Armata, cum a fost denumita de Napoleon insusi, numara in anii 1805-1806 aproximativ 600 de mii de oameni, carora li se puteau adauga oricand unitatile auxiliare recrutate din teritoriile cucerite. Aceasta includea atat veterani caliti in razboaie inca din timpul Revolutiei,  cat si noi recruti. Este armata care va asigura gloria militara a imparatului in urmatori ani.
      Produs al Revolutiei de la 1789, Napoleon Bonaparte s-a dovedit a nu fi un mare iubitor al democratiei. Geniul sau militar si exceptionala forta de munca au transformat insa Franta intr-o putere capabila sa-si infranga marii vecini, iar pe sine, In cea mai temuta si mai apreciata personalitate a zile .

 Marele imperiu             

Ingrijorate de ascensiunea Frantei si simtindu-se sfidate de proclamarea Imperiului, cele mai importante puteri ale Europei formeaza, la initiativa Angliei, coalitia a treia antifranceza. Alcatuita din Anglia, Rusia, Austria si Prusia, aceasta va prilejui insa cele mai faimoase victorii militare ale lui Napoleon Bonaparte.
Inceputul campaniei impotriva celei de-a treia coalitii nu a fost fructuos : planurile de debarcare in Anglia, prin traversarea stramtorii Galais, sunt zadarnicite, iar flota franceza este infranta din nou de amiralul Nelson, in confruntarea de la Trafalgar. Infrangerea a fost decisiva de aceasta data, Anglia pastrand o totala suprematie asupra marilor, pana la sfarsitul razboiului. Pe uscat insa, francezii sunt imbatabili. La Ulm, si mai ales la Austerlitz(1805), armatele austriece si cele rusesti sunt distruse. Austria este obligata sa incheie o pace separata, total nefavorabila.
In toamna anului urmator, Prusia sare in ajutorul aliatelor sale, declarand razboi Frantei. Soarta Prusiei a fost insa si mai rapid pecetluita, in numai sase zile armata lui Frederic al III-lea fiind total anihilata in urma infrangerii de la Jena (1806). Berlinul este ocupat, iar pacea va fi incheiata in termeni foarte duri pentru prusaci : numeroasele pierderi teritoriale si despagubirile de razboi transformau Prusia intru-n stat de importanta secundara.
Rusia ramane singura si implicata in acelasi razboi cu turcii, este de asemenea infranta la Eylau si Friedland (1807). Cu exceptia Angliei, toti membrii celei de-a treia coalitii erau infranti de o maniera categorica. Aceste campanii au scos in evidenta atat vulnrrabilitatea unor armate organizate pe vechi principii militare, cat si slabiciunea regimurilor politice monarhic-absolutiste.
Prin pacea care s-a incheiat la Tilsis, in anul 1807, harta politica a Europei este substantial modificata, Marele Ducat al Poloniei si alte state formate de Napoleon fiind supuse sub conducrea diversilor membri ai familiei imparatului sau ai unor aliati fideli. Mai importanta era insa alianta incheiata cu tarul Rusiei, Alexandru I, impreuna cu care a impartit practic Europa. Acesta era momentul de apogeu al imperiului napoleonian.
In timpul campaniei impotriva celei de-a treia coalitii, Napoleon a incercat sa foloseasca si un alt tip de arma, cea economica. Nereusind sa se confrunte cu armata engleza direct si decisiv, asa cum facea cu ceilalti adversari, Napoleon incearca sa sufoce economia engleza, punand-o in imposibilitatea de a-si vinde produsele. Pentru aceasta, imediat dupa ocuparea Berlinului, in 1806, el declara Blocada continentala :Insulele britanice erau blocate pe uscat si pe mare, orice fel de comunicare cu acestea fiind interzise.
Blocada urmarea un dublu efect. Pe de o parte, produsele britanice trebuiau oprite sa iasa din tara, conducand astfel la prabusirea economiei. Pe de alta parte, Blocada proteja economia franceza, asigurand acesteia noi piete de desfacere .
Efectele blocadei au inceput sa se arate curand. Un 1811, balanta de plati a Angliei se dezechilibrase in mod primejdios, si daca evenimentele politice si militare nu ar fi cunoscut o directie favorabila Angliei, perspectiva economiei engleze ar fi fost sumbre. Daca Blocada continentala ar fi functionat corect, Anglia ar fi fost , probabil, infranta, iar dominatia franceza asupra continentului, cu mult mai indelungata.Dar realitatea a fost diferita…
Incercarea Frantei de a impune blocada intregii Europe a condus-o insa spre noi conflicte care, desi i-au marit teritoriul, au apropiat sfarsitul Marelui Imperiu.
Astfel, in anii 1807 si 1808, Napoleon a ocupat Portugalia , Statul Papal, apoi in Spania. Determinata in principal de ocuparea statului Papal, reactia Austrieieste imediata. Razboiul se incheie insa cu o noua infrangere a acesteia, la Wagram (1809). A fost ultima mare victorie a lui Napoleon.
Marele Imperiu ajunsese la intinderea sa maxima, Aceasta includea Franta propriu-zisa in granitele sale naturale (Rin, Alpi, Pirinei), teritorii anexate, state satelit-formal independente dar conduse de membri ai familiei Bonaparte-, statele aliate, conduse de proprii suverani fideli imparatului si, in fine ,marile sale rivale, Austria, Prusia, Rusia, aduse pentru anumite perioade de timp sub influenta Frantei, pe cai diplomatice sau militare.Chiar si Suedia a trebuit sa accepte, in 1810, un maresal francez ca mostenitorul tronului.
..
Declinul
      Spre sfarsitul deceniului I, indelungii ani de razboi incep sa-si arate efectele. Criza financiara reapare, Napoleon fiind nevoit sa reintroduca taxe pe care el insusi le inlaturase in trecut. Razboiul devine tot mai costisitor , efectele sale economice sunt tot mai evindente burghezia  nu-l mai sprijina pe suveran  cu entuziasmul inceputurilor. Recopltele slabe din 1811 au facut sa reapara si criza alimentara  si, o data cu ea ,rationalizarea consumului, chiar  si pentru armata .
     Precaritatea economica  este dublata de primele infringeri .Experienta  spaniola este graitoare  in acest sens : in Spania, francezii nu numai ca inregistreaxa  o prima infrangere, cea de la Bailen , dar sunt  obligati sa mentina  numeroase trupe , dintre cele mai bune ,pentru face fata razboiului  declansat  de spanioli.
    In anul 1812 , stabilitatea  Aliantei de Rusia  intra pe o panta descendenta . Interesele  divergente  din  zona Balticii , din Marele  Ducat  al Poloniei  si problemele ridicate  de nerespectarea  de catre Rusia a Blocadei  continentale il determina pe Napoleon  sa atace dinou.  A fost   decizia sa fatala , caci , spre deosebire de  campaniile anterioare , nu si-au mai putut invinge adversarul rapid, intr-o batalie decisiva . Armata rusa sa retras permanent , creind  imense probleme de aprovizionare. Hartuita tot timpul de cazaci , de boli , intalnind in calea sa orase si sate distruse de  rusi insisi,  armata franceza era demoralizata.
   Victoria de la Borodino inpotriva generalului  Kutuzov nu a mai fost una decisiva , care sa-i  oblige pe rusi sa ceara pacea fara a gasi o solutie pentru aprovizionare si in conditiile venirii irnii, Napoleon ordona retragerea .A fost una dezastruoasa pentru francezi ,din  Marea Armata  de la  inceputul campaniei nereusind sa se intoarca in Franta decat aproximativ 25 de mii de soldati.
    Incurajat de infrangerea lui Napoleon in Rusia , Tarul Alexandru I ,pune bazele celei  de a sasea coalitii antifranceze .fortata initial din Rusia si Prusia  , intarita ulterior prin aportul Austriei, aceasta a actionat in conditii favorabile : Marea Armata franceza fusese practic inghitita  de stepele Rusiei ,razboiul de gherila din Spania bloca acolo numeroase trupe , populatia din restul imperiului  era tot mai ostila , resursele la care putea apela  Napoleon pentru refacerea armatei erau tot mai limitate .In aceste conditii , Napoleon I este infrant in Bataia Natiunilor de la Leipzig (1813) , Parisul era cucerit , iar inparatul obligat sa abdice si sa se retraga pe insula ELBA.
Cele  100 de zile
 Imediat dupa infrangerea de la Leipzig ,intreg imperiu s-a prabusit. Bourbonii au fost readusi  pe tronul Frantei prin Ludovic al XVIII –LEA . Totul parea sa se fii sfarsit .Restauratia Bourbonilor nu s-a bucurat insa de umanitatea aliatilor, intre care au intervenit , repede, divergente. Unitatea coalitiei a fost insa  chiar de Napoleon . Incurajat de dezbinarea aliatiilor si interpretand esecul tentativei sale de sinucidere ca pe un semn divin,Napoleon paraseste insula ELBA si incepe cea ce avea sa fie Aventura celor  100 de zile .Debarcarea lui Bonaparte pe coastele  Frantei a fost privita de presa epocii ca ‘’ revenirea Balaurului ‘’.Avand insa sprijinul multor generali ce luptasera sub comanda sa , Napoleon si-a transformat revenirea intr-un mars glorios spre Paris.Reintronat , acesta incepe sa viseze la refacerea  Marelui Imperiu. Obtine chiar cateva victorii. Pentru scurt timp insa , caci este infrant in batalia de la Waterloo (iunie 1815) . Silit di nou sa abdice , Napoleon a fost exilat pe  Insula Sf. Elena , unde a murit ,in conditii neclare , la 5 mai 1821.


NAMIBIA


NAMIBIA


Este situata in SV Africii, in N este limitata de Angola, Zambia,Botswana, Republica Africa de Sud si Oc. Atlantic.Are o suprafata de 824.292 km2 si o populatie de 670.000 loc, natalitatea fiind de 44,4‰, mortalitatea  de 25,0‰ iar sporul natural de 19,4‰ .Limbile oficiale sunt engleza si Afrikaans iar cele uzuale sunt limbile Bantu.
Orasul cu cea mai mare populatie si cu un aeroport international este Windhoek cu 64.700 loc. (1970).Porturiprincipale sunt Walvisbaai si Lüderitz.

CONDITII NATURALE
Se disting 2 mari regiuni naturale : desertul Namib(V) si platourile de E. Desertul Namib  desfasurat in lungul litoralului Atlantic  pe  cca 1200 km (latime cca 60km) prezinta  zone cu dune inalte pana la 150 m (in S)  si podisuri fragmentate de ueduri adanci (in N).Clima este influentata  de curentul rece al Benguelei (temp. medii 14-19oC, precipitatii 22 mm/an), iar vegetatia redusa la tufe spinoase de acacia si tamarix.In.zona Walvisbaai  se intalneste o planta unica , tumboua (Weltwichia), iar pe tarm isi au loc de adunare de foci, lei de mare, cormorani.
Relieful este tabular, dominat de massive isolate (Mt. Auas 2485 m,Otaviberge 2134m), platoul Namaqualand fiind fragmentat de vai adanci,adevarte canioane.Clima tropical arida (Warmbad 86 mm/an, Windhoek 384 mm/an) este moderata de altitudine (Windhoek 14o-23.5oC).Vegetatia este predominant ierboasa,cu savane in N, stepe si scrub in Damaraland, iar fauna, foarte diversa,include maimute,lei,elefanti,s.a.

ISTORIA SI ORGANIZAREA POLITICA
Locuit de triburi ovambo, bosimane si damara,teritoriul N. este ocupat in sec.17 de populatia nama si in sec.18 de triburi herero (bantu).In 1884 N. devine colonie germana sub numele  de Africa de Sud-Vest .In urma primului razboi mondial ,in 1920,Africa de Sud-Vest devine teritoriu sub mandat al Ligii Natiunilor,administrat de Uniunea Africii de Sud.Dupa al doilea razboi mondial,Uniunea Africii de Sud refuza sa plaseze teritoriul sub tutela ONU.In 1966 Adunarea Generala ONU a hotarat sa preia Africa de Sud-Vest (care a primit numele de N la 12.06.1968) sub administrarea directa a ONU.
La 11.06.1971, Curtea Internationala de Justitie, printr-un aviz  consultative,a considerat ilegala prezenta autoritatilor sud-africane in N. Activitatea executiva  este executata de guvernul sud-african prin intermediul unui administrator si al unui Consiliu Consultativ pentru Africa de Sud-Vest.Activitatea legislative  etse exercitata de Parlementul  sud-african si de Adunarea Legislativa a Africii de Sud-Vest.
Partide politice : Organizarea Poporului din Africa de Sud-Vest (SWAPO), Uniunea Nationala a Africii de Sud-Vest (SWANU), Vocea Poporului.Comisar ONU pentru N : Sean McBride.


ECONOMIA

Modul de utilizare a terenurilor: arabil 0.8% ,pasuni si fanete 64.2% ,paduri 12.6%, alte terenuri 22.4% ;resurse agricole  (mii t –1971) :grau (1.0), porumb (14.0 –1972), mei (13.0) ,sorg (2.0) ; şeptel (mii capete –1970/71) :bovine (25550),porcine (26 ),ovine  (4100 inclusiv 3151 oi karakull), cabaline (37),caprine(1 750),asini(58) ;pescuit: 18.600 t peste; resurse minerale( (mii t –1972) :mangan (6t), tunsten (106 t) ,vanadiu (545 t), diamante (1.6 mil carate),sare (110 t) . Transporturi : 2354 km cai ferate , 33.672 km drumuri, 41.526 autovehicule.Comertul este inclus in cel al R.A.S.





Naegleria fowleri si viermii cu carlig


            Din punct de vedere al dezvoltarii si al complexitatii, parazitii se impart in trei mari categorii: protozoare, sporozoare si helmiti (viermi ).
          Protozoarele si sporozoarele sunt organisme unicelulare, acestea din urma fiind strict intracelulare, iar helmitii sunt organisme complexe , unii dintre ei chiar cu sexe separate.
          Naegleria fowleri este un protozoar care produce boala tinerilor inotatori (meningo-encefalita amoebiana primara), boala care, nedepistata sau netratata la timp provoaca moarte intr-un interval de apoximativ 4-5 zile. Parazitul traieste in apa, sol, pamant umed, fiind foarte putin pretentios la conditiile de mediu. Cei mai afectati sunt copii si adultii tineri care inoata frecvent in bazine incalzite.
          Parazitul prezinta trei stadii evolutive : chist, forma vegetativa flagelata si forma amoebiala.
          Chistul reprezinta forma de rezistenta a parazitului si se poate gasi in praf, pamant, nisip, ape murdare si reci. Forma vegetativa flagelata provine din chist in conditii favorabile (apa la temperatura crescuta) ; aceasta e si forma infectanta pentru om.
          Infectarea se face in timpul inotului, cand naegleria fowleri patrunde prin mucoasa nazala, si pe calea nervilor olfactivi ajunge la nivelul creierului ; parazitul distruge structurile strabatute, in maxim 4-5 zile creierul fiind invadat , boala devenind netratabila.
          Boala se caracterizeaza prin dureri puternice de cap, tulburari de miros si gust, voma, febra mare, rigiditatea cefei, stare confuza, fotofobie si in final coma.
          Evolutia bolii e de scurta durata dar diagnosticul poate fi usurat de informarea doctorului despre faptul ca  pacientul inoata in bazine incalzite.

          Viermii cu carlig sunt : Ancylostoma Duodenale si Necator Americanus. Acestia sunt viermi cilindrici cu sexe separate si dimorfism sexual. La extremitatea anterioara prezinta capsule bucale puternice dotate la Ancylostoma Duodenale cu lame chitinoase si dinti chitinosi, iar la Necator Americanus cu lame chitinoase.
          Adultii se localizeaza in intestinul subtire, fixandu-se de mucoasa cu ajutorul capsului bucale ; ei taie si digera mucoasa cu ajutorul lamelor si dintilor. Astfel sunt lezate vasele de sange, adultii fiind hematofagi dar risipitori de sange.
          Femela produce oua care ajung cu fecalele in mediul extern . Pe sol, in conditii de umbra, umiditate, temperatura intre 20 o  - 25 o  C.  Din oua ies larve Rhabditoide. Aceste larve naparlesc pe sol si se transforma in larve strongiloide. Larvele strongiloide au urmatoarele proprietati: sunt atrase de temperaturi de aproximativ 370C, de umezeala, de tesuturile vii si pot urca antigravitational. Astfel larvele strongiloide patrund activ prin tegumentele intacte, intra in vasele de sange, ajung in circulatia pulmonara, cad in alveole si urca pe caile respiratorii pana in faringe, unde sunt inghitite odata cu sputa si ajung in intestinul subtire.
          Boala se manifesta prin aparitia unor trasee serpuitoare rosii la nivelul tegumentului in momentul patrunderii larvelor, ulterior, cand adultii se localizeaza in tesutul subtire, dureri abdominale, diaree cu sange, anorexie si anemie .
          Infectia cu viermii cu carlig este intalnita frecvent in zonele cu climat cald, dar poate fi intalnita si in Romania (in mine).
          Tratamentele, atat pentru viermii cu carlig cat si pentru Naegleria Fowleri, sunt medicamentoase.






Nae Catavencu


Nae Catavencu
In prima scena din actul 1 Caragiale ni-i infatiseaza pe Stefan Tipatescu prefectul judetului zis si “conu Fanica” si Ghita Pristanda politaiul orasului, care au o conversatie foarte interesanta si foarte aprinsa despre alegeri.Domnul Tipatescu este foarte agitat,plimbandu-se cu ziarul in mana si comentand anumite fraze referitoare la dumnealui.Ion Pristanda rezemat in sabie ii povesteste domnului prefect despre o discutie ce o auzise pe furis intre Nae Catavencu si dascalimea orasului  in timp ce acestia erau la un joc de carti. Aceasta discutie avea ca sibiect pe domnul Tipatescu (pe care din vampir nu-l scotea) si o anumita scrisoare pe care avea de gand sa o citeasca
Scena II:
Pristanda se plange de meseria lui de politist si de faptul ca primeste prea putini bani care nu ii ajung sa isi intretina familia lui numeroasa. Acesta isi aduce aminte de sfaturile sotiei lui si se gandeste ca avea dreptate.                                          
Scena III:
Domnul Trahanache se duce la prefect inainte de dejun  pentru  a-i povesti ceva fara ca Zoe ,sotia lui sa afle.Prefectul il trimite pe Pristanda acasa la domnul Trahanache pentru a-i anunta sotia ca vor intarzia le dejun.
Scena IV:
Trahanache ii povesteste prefectului de un bilet care l-a primit de la fecior din partea domnului Catavencu in care scria ca doreste sa il vada deoarece ii va arata un documant foarte important pentru dumnealui . Domnul Zaharia ii spune ca s-a dus la biroul ziarului “Racnetul Carpatilor” pentru a primi documentul de la Catavencu care ii inmaneaza o scrisoare de la Tipatescu adresata sotiei lui Zoe si il ameninta ca va fi publicata in gazeta. Afland aceste lucruri Tipatescu se enerveaza si ii spune lui Trahanache ca la intrunirea de diseara Catavencu nu va veni.
Scena V:
Zoe  se duce la Tipatescu foarte speriata,spunandu-i de scrisoarea  pe care a primit-o de la Catavencu in care o anunta ca le va restitui documentul in schimbul unui favor.Zoe nu isi aminteste cand a pierdut scrisoarea dar la intalnirea cu Catavencu acesta i-a cerut in schimbul scrisorii sa-i asigure alegerea.Tipatescu se enerveaza foarte tare si ii spune ca l-a trimis pe Prisanda sa-i cumpere scrisoarea.
Scena VI:
In timp ce il asteapta pe domnul Tipatescu, Branzovenescu si Farfuridi, avocatii si membrii comitetului se intreaba daca nu cumva sunt tradati de catre Trahanache ,Zoe sau chiar de prefect (toti faceau parte din acelasi comitet). Acesta care tocmai sosea afla care este motivul sosirii celor doi si le reproseaza ca au venit sa-i ceara socoteala tocmai dumnealui care a infiintat comitetul.Avocatii sunt inca convinsi ca au fost tradati si se indreapta spre iesire cendusi de prefect.
Scena VII:
 Zoe il anunta pe Tipatescu ca va avea loc o nenorocire,intre timp apare un cetatean turmentat care sustine ca este alegator si ca a gasit o scrisoare adresata doamnei Trahanache din partea prefectului.Tipatescu si Zoe il ia la intrebari,acesta incearca sa gaseasca scrisoarea dar isi aminteste ca este posibil sa I-o fi furat domnul Catavencu.
Scena VIII:
Pristanda vine intr-un suflet sa-i anunte pe Zoe si pe “conul Fanica” de venirea lui Trahanache.Tipatescu ii spune sa scoata cetatenul afara ,acesta ii intreaba pentru cine sa voteze, dar Ghita face ce i-a spus prefectul.
Scena IX:
Zoe si Tipatescu afla de la Ghita care tocmai venea de la Catavancu ca fara o mie de poli acesta nu se lasa atat de usor.Trahanache intra mirat deoarece, isi da seama ca Zoe stie tot ; dar le spune ca l-a prins pe Catavencu cu ceva mai rau.   











ACTUL II:
 Scena I:
Trahanache,Farfuridi si Branzovenescu stau in jurul unei mese discutand si studiind alegerile electorale.Cei doi avocati ii spun domnului Trahanache ca se tem de tradarea prefectului,dar acesta ii ia apararea si le spune ca este un om de incredere care a facut multe servicii partidului. Nervos si tulburat Trahanache iese din camara pe usa din spate.

Scena II:
Branzovenescu si Farfuridi ramasi in aceeasi camera discuta despre ceea ce cred ei ca se va intampla la intrunirea de diseara.Acestia sunt foarte convinsi ca vor fi tradati de domnul Tipatescu si doresc sa trimita o scrisoare anonima impotriva lui la Bucuresti catre comitetul Central si catre minister si gazete.     
Scena III:
Pristanda s-a dus impreuna cu cei de la politie acasa la domnul Catavencu si l-au luat la sectie punandu-i tot felul de intrebari despre scrisoare la care doreste sa raspunda doar lui Zoe.    Aceasta nu era de gasit pe nicaieri,dar dupa mai multe incercari Ghita reuseste sa se intalneasca cu ea.
Scena IV:
Zoe afla de la Pristanda ca Tipatescu a dat ordin sa fie arestat Catavencu ca sa poata pune mana pe scrisoare si ca acesta doreste sa vorbeasca numai cu dansa. Afland asta Zoe il trimite pe Pristanda sa-l elibereze pe Catavencu si sa-l aduca la ea.   
Scena V:
Zoe sta singura in camera si citeste ziarul in care s-a anuntat ca maine va fi publicata o scrisoare adresata unei doamne foarte importante din partea unui inalt personaj . Pentru a impiedica asta se gandeste ca ar fi mai bine sa-i asigure alegerea lui Catavencu.
Scena VI:
Tipatescu discuta cu Zoe despre Catavencu ,acestia incearca sa gaseasca o solutie pentru a-l impiedica sa tipareasca scrisoarea. Prefectul nu este de acord sa-i asigure alegerea iar Zoe disperata nu stie ce sa faca . Intr-un final Zoe se hotaraste sa-l sprijine pe Catavencu si sa lupte impotriva partidului si al lui Tipatescu.      
Scena VII:
Pristanda il elibereaza pe Catavencu la ordinul doamnei Trahanache cerandu-si scuze , apoi il duce in casa prefectului unde era asteptat de Zoe care dorea sa-i vorbeasca.
Scena VIII:
Catavencu o asteapta linistit pe un scaun pe doamna Trahanache si isi inchipuie ce se va intampla la intrunirea de diseara              si cum il va proclama Zaharia candidat . Dar inainte sa apara doamna Trahanache apare Tipatescu uimit de prezenta lui Catavencu care pare foarte surprins.
Scena IX:
Catavencu discuta fata-n fata cu Tipatescu care il intreaba ce doreste in schimbul scrisorii acesta ii spune ca vrea sa-i asigure alegerea , iar daca nu o va face va publica scrisoarea.Tipatescu striga pe un ton nervos ca vrea sa-l omoare iar Catavencu tremura tipand dupa ajutor.
Scena X:
Zoe intervine si ea in discutia celor doi si se hotaraste sa ii spuna si lui Catavencu hotararea pe care a luat-o si anume aceia de a-l  alege deputat doar ea si sotul ei . Neavand alta solutie Tipatescu decide sa-l sprijine pe Catavencu.                               
Scena XI:
Trahanache intra in salon dar nu gaseste pe nimeni deoarece erau ascunsi . Ii lasa un bilet lui Tipatescu apoi pleaca.            
Scena XII:
Dupa plecarea lui Trahanache apare din nou cetateanul turmentat care nu era hotarat  cu cine sa voteze.Dar Tipatescu ironic ca intotdeauna ii spune sa-l aleaga pe domnul Catavencu.
Scena XIII:
Tipatescu le spune celor doi avocati ca lucreaza pentru Catavencu si ca il vor sustine dar acestia il ameninta ca vor spune totul ziarelor,comitetului electoral si guvernului.
Scena XIV:
 Pristanda vine in fuga aducand o scrisoare in care scria ca colegiul al-doilea trebuie sa il aleaga pe Agamemnon Dandanache . Afland asta Zoe,Trahanache,Catavencu si ceilalti cetateni erau hotarati sa lupte impotriva oricui.

ACTUL III:
 Scena I:
In sala cea mare a primariei Farfuridi care este deja la tribuna incearca sa tina un discurs catre adunare dar acestia nu il lasa. Trahanache care este presedinte il ajuta cum poate incercand sa faca liniste in sala . In final Farfuridi emotionat tine discursul despre politica si viitorul tarii.

Scena II:
 Pristanda vine repede pentru a-l anunta pe Trahanache ca este asteptat in cabinet si ca trebuie sa suspende sedinta.
Scena III:
 Intre timp grupul lui Catavencu si al lui Farfuridi discuta despre alegerile electorale si se contraziceau intre ele.    

Scena IV:
 Trahanache iesi in fuga din camera,Zoe si Tipatescu veneau dupa el spunandu-i sa nu renunte.Dupa asta Zaharia se intoarce in sala.

Scena V:
 Catavencu cere cuvantul domnului Trahanache deoarece doreste sa  spuna tuturor  parerea lui despre aceasta tara.

Scena VI:
 Din nou Catavencu incearca sa spuna ceva dar este intrerupt de catre cetateanul turmentat si toata sala incepe sa rada.

Scena VII:
 Trahanache doreste sa anunte numele candidatului propus de comitetul lor. In sala toata lumea este agitata iar Trahanache anunta ca il va sprijini pe Agamemon Dandanache,Zoe,Tipatescu si Trahanache au iesit toti afara iar Pristanda si cei doi avocati il tarasc pe Catavencu afara.     































ACTUL IV:
Scena I:
Zoe si Tipatescu erau in gradina lui Trahanache si se intrebau unde este Catavencu si de ce nu a publicat pana acum scrisoarea.
Scena II:
Putin mai incolo Trahanache vine spre Zoe si Tipatescu insotit de Agamemon Dandanache , face prezentarile apoi isi cere scuze ca trebuie sa plece deoarece se ducea la alegeri.
Scena III:
Dandanache povesteste dspre o scrisoare gasita in pardesiul unei persoane “insemnate”. El vine obosit din drum si Zoe il petrece la culcare.
Scena IV:
Tipatescu mediteaza in singuratate asupra alegerii lui Dandanache.
Scena V:
Zoe este ingijorata in legatura cu scrisoarea. Intra Pristanda si anunta ca partidul lui Catavencu s-a spart, ca gazeta lui nici nu a iesit si ca nu-l poate gasi pe Catavencu. Il cheama urgent pe Tipatescu la telegraf.
Scena VI:
Dupa ce Tipatescu s-a indepartat, Pristanda ii spune coanei Joitica ca l-a mintit ca-l cheama ministrii ca sa organizeze o intilnire cu d-nu Catavencu. Zoe il cheama urgent cu nerabdare pe Nae
Scena VII:
Catavencu ii spune lui Zoe ca o pierdut scrisoarea, iar Zoe il anunta ca este pierdut si il cheama pe Ghita, strigind in fund se intilneste cu cetateanul turmentat.
Scena VIII:
Cetateanul turmentat avea palaria lui Catavencu, in care era scrisoarea. O inmina Zoii si intreaba pentru cine sa voteze. Dupa ce Zoe l-a petrecut pe cetatean cu amabilitate si i-a spus pentru cine sa voteze, a pus scrisoare in sin si a mers tinta spre Catavencu,el cazind in genunchi.
Scena IX:
Catavencu isi cere iertare, Zoe il iarta, dar cu anumite conditii, Catavencu da cuvintul ca le va respecta si a iesit prin usa din spate.
Scena X:
Zoe citeste scrisoarea si o saruta de mai multe ori, apoi isi sterge lacrimile si urca repede scarile.
Scena X!:
Tipatescu se intoarce de la telegraf, suparat pe Ghita si se intreaba unde e Zoie.
Scena XII:
Dandanache ii spune lui Trahanache ca scrisoarea este adevarata, ci nu o alta plastografie a lui Catavencu.
Scena XIII:
Zoe coboara treptele impreuna cu Tipatescu si se intilnesc cu Dandanache si Trahanache. Dnu Dandanache ii anunta ca Trahanache este noul prefect.
Scena XIV:
Vin toti alegatorii cu banci cu bautura, vin feciorii cu sampanie. Toti inchina tosturi in sanatatea presidentului si prefectului. Catavencu anunta ca visul poporului la progres,insfirsit s-a implinit.