Reforma religioasă care a avut loc în secolul al XVI-lea,
în vestul Europei. A început prin mai
multe încercări de a reforma Biserica Romano-Catolică şi, în urma divergenţelor
apărute, s-a încheiat cu divizarea şi stabilirea unor noi biserici creştine,
dintre care cele mai reprezentative au fost lutheranismul, calvinismul şi
anglicanismul. Reforma a fost începută prin cele 95 de teze ale lui Martin
Luther, despre practica indulgenţelor. În octombrie 1517, Luther a afişat
tezele pe uşa Bisericii din Wittenberg, folosită pentru afişajul diferitelor
note ale Universităţii locale. În luna noiembrie, acesta a trimis tezele
diferitelor autorităţi religioase din vremea aceea.
În aceeaşi perioadă şi în anii următori activităţii lui
Martin Luther, mai mulţi învăţaţi, teologi, monarhi europeni au declanşat
reforme religioase, din motive diferite: reconsiderarea dogmelor, respingerea
tradiţiilor, practici economice nejustificate ale Bisericii Romano-Catolice sau
din nevoia de putere.
Martin Luther şi reforma protestantă în
Germania
Martin
Luther, iniţiatorul reformei protestante în Germania, a fost, de-a lungul
vieţii sale (1483-1546), călugăr, preot, profesor, teolog şi reformator al
bisericii. Învăţăturile sale au influenţat atât reforma protestantă, cât şi
doctrinele şi tradiţiile cultului lutheran. Martin Luther afirma că un individ
este mântuit numai datorită milei şi bunătăţii divine, în urma credinţei
neabătute în Hristos şi nu în urma eforturilor omeneşti de a câştiga favorurile
lui Dumnezeu. Această credinţă a lui Luther a declanşat, în 1517, un conflict
cu Biserica Catolică, din pricina practicii indulgenţelor. Pentru a strânge
fonduri pentru construirea Bazilicii Sfântul Petru, Papa Leon al X-lea vindea
indulgenţe credincioşilor afirmând că acestea le pot anula suferinţele cauzate
de păcatele iertate prin pocăinţă, în schimbul unei donaţii băneşti. Drept
urmare, pe 31 octombrie 1517, Martin Luther afişează, pe uşa Bisericii din
Wittenberg, cele 95 de teze care cereau interzicerea comerţului cu indulgenţe,
tezele circulând apoi în toată Germania. Papa, prin trimişii săi, i-a cerut
să-şi retragă toate afirmaţiile, însă refuzul lui Martin Luther de a se dezice
de propriile convingeri i-a atras excomunicarea, printr-o bulă papală dată în
1521.
Martin
Luther a contribuit nu numai la reformarea Bisericii Romano-Catolice, ci şi la
traducerea Bibliei în limba germană, care, apoi, a influenţat decisiv
traducerea Bibliei în limba engleză. În plus, datorită folosirii din ce în ce
mai mult a tiparului, scrierile lui Luther au circulat nu numai în Germania, ci
şi în întreaga Europă, dând naştere diverselor tradiţii protestante.
Huldrych
Zwingli şi Jean Calvin
În
bună parte contemporane cu încercările de reformă ale lui Martin Luther au fost
şi cele ale elveţianului Huldrych Zwingli (1484-1531), doctor în teologie, care
a declanşat reforma religioasă în Elveţia. În 1519, când acesta era preot la
Zurich, s-a opus unui predicator care se ocupa cu vânzarea indulgenţelor în
oraş. Începând să pună sub semnul întrebării anumite dogme ale Bisericii
Catolice, în 1520, Zwingli renunţă la remuneraţia pe care o primea de la Papă.
La baza reformei protestante pe care o declanşează elveţianul stă convingerea
că numai Biblia este singura sursă a credinţei, refuzând tradiţiile bisericeşti
transmise oral. În Zurich, cei care urmau cu stricteţe învăţăturile lui Zwingli
au renunţat la icoane şi alte reprezentări din interiorul bisericilor şi au
făcut schimbări în limbajul folosit în timpul slujbelor religioase. Încercarea
era de a reduce totul la o formă cât mai simplă. Importanţa lui Zwingli a
crescut foarte mult în cantonul Zurich, acesta acumulând tot mai multe funcţii.
În 1531, cinci cantoane catolice s-au aliat într-o ofensivă împotriva Zurich-ului,
iar Huldrych Zwingli a căzut pe câmpul de luptă, la Kappel.
Zwingli
rămâne recunosut pentru reforma protestantă în Elveţia, desfăşurată în paralel
şi independent – după cum afirmă documentele – celei pe care Marin Luther o
făcea în Germania. La fel ca Luther, reformatorul elveţian traduce Biblia,
aceasta fiind tipărită între 1524 şi 1531. Reforma lui Zwingli pornea de la
înţelegerea Bibliei ca singură sursă a credinţei şi de la refuzul tradiţiilor
Bisericii Catolice.
Jean
Calvin (1509-1564) a fost un important teolog francez care a participat la
reforma protestantă şi, prin învăţăturile sale, a dat naştere unui nou sistem
teologic creştin, numit calvinism. Calvin afirma că, în ceea ce priveşe
chestiunile legate de credinţă şi morală, Biblia este singura autoritate,
refuzând autoritatea bisericii. În acelaşi timp, el predica faptul că mântuirea
se datoarează numai graţiei divine şi nu este influenţată de faptele bune ale
credinciosului. De asemenea, Calvin credea în predestinarea şi alegerea individului.
Drept urmare, Calvin a fost exilat la Geneva, pentru că el şi adepţii lui au
fost acuzaţi că încercau să formeze „o nouă papalitate”.
Reforma
religioasă în Anglia
Reforma
religioasă engleză este legată de scopurile dinastice al regelui Henric al VIII-lea
(1491-1547), care, în căutarea unei regine care să-i ofere un moştenitor de
parte masculină, a recurs la scoaterea bisericii engleze de sub cârmuirea
Papalităţii şi trecerea ei sub cea a Coroanei Britanice. Ca urmare a faptului
că fusese excomunicat de către Papă, în 1533, un an mai târziu, Henric al
VIII-lea emite un Act de Supremaţie, care îl pune la conducerea Bisericii şi,
în acelaşi timp, dă mai multe Acte de Dizolvare a Mănăstirilor care pun
pământul şi bunurile acestora în mâinile Coroanei şi, apoi, în cele ale
nobilimii engleze. Drept urmare, aceste decizii au creat un lanţ de interese
care a dus la sprijinirea deciziilor lui Henric al VIII-lea de a separa
biserica creştină engleză şi de a o pune sub conducerea monarhiei.
Concluzii:
Reformele
protestante din secolul al XVI-lea au determinat nu numai separarea unor
biserici noi pe tot cuprinsul Europei, ci şi o contrareformă declanşată de
Biserica Romano Catolică prin mai multe mişcări ale comunităţilor religioase,
seminarii şi clarificări aduse teologiei catolice.
Comentarii
Trimiteți un comentariu