In prima jumatate a sec
XIX-lea, industria textila, cea a masinilor si industria hartiei a luat o mare
dezvoltare in statele de nord ale Uniunii. Seceratoarea si alte unelte agricole ale lui Mac-Cormic, masinile de cusut
si celalalte s-au raspandit in lumea intreaga. Pe la 1860, industria Americii
de Nord ocupa 1300000 de lucratori, iar Statele Unite aveau primul loc din lume
prin lungimea retelei de cai ferate. In fruntea statelor americane,
dpdv. al industriei, se aflau statele din N-E, in care nu exista robie. Pentru lucratori conditiile de munca erau
grele; din pricina exploatarii crunte, multi lucratori se mutau in vest.
La inceputul veacului al XIX-lea, ziua de lucru in fabrici era de 13-14
ore. In regiunile textile din N-V, lucratoarele traiau intr-un fel de cazarmi
supravegheate sever. In alte fabrici nu erau angajati decat lucratori care
aveau mai putin de 6 copii.
Lucratorii veniti din Europa o duceau si mai greu, totusi emigrantii se
inmulteau in fiecare an.
Incepand cu anul 1787 si pana la razboiul civil au emigrat din Europa in
America peste 5 milioane de oameni. Afluenta de colonisti peste ocean crea o
piata mai larga de desfacere pentru produsele industriale si stimula astfel
dezvoltarea capitalismului.
Pe masura ce se dezvolta industria textila mecanizata, nevoia de bumbac se
facea tot mai mult simtita. Cultura bumbacului devenind tot mai rentabila, a
inceput plasarea de capitaluri in regiunile tertile ale statelor din sud. Pe
aceste plantatii munceau pana la istovire, sclavii negri.
Avand nevoie de noi brate de munca, plantatorii cumpareau pe negrii ca pe
vite. Cu toate ca, oficial, comertul cu sclavi era interzis, contrabandistii ii
aduceau intre peretii si dusumelele duble ale corabiilor, unde foart multi se
asfixiau si mureau.
Proprietarii isi tineau sclavii in lanturi. Ii puteau bate si ucide. Dupa
opt-zece ani de munca si suferinta, mare parte din ei mureau.
Deseori, sclavii se rasculau. In 1831negrii din Virginia s-au rasculat sub
conducerea lui Nat Tamer. Nefiind organizati si rascoalele lor fiind numai
izolate si locale, negrii erau totdeauna infranti.
Incepand de prin 1840, partizanii desfintarii robiei pornesc o propaganda
intensa impotriva sclavajului, ajutandu-I pe negri sa fuga de la plantatori.
Abolitionistii se recrutau dintre fermieri, muncitori si elementele avansate
ale burgheziei. Abolitionistii dadeau adapost sclavilor fugiti si le inlesneau
calatoria pan in Canada, unde sclavajul era considerat desfiintat inca din
1834.
Pe la jumatatea veacului al XIX-lea a aparut cartea “ Colima lui Mos Toma”,
a scriitoarei Harriet Beecher Stowe in care erau zugravite in culori
impresionante suferintele negrilor si cruzimile plantatorilor. Carte a avut un
tiraj de sute de mii de exemplare si a contribuit hotarator la reusita
propagandei antisclavagiste.
In sec. XIX a avut loc colonizarea intensiva a continentului Americii de
Nord. Expansiunea teritoriala s-a savarsit pe de-o parte prin cuceriri, pe de
alta parte prin cumparari de regiuni intregi (cum a fost cazul cu Luisiana,
cumparata de la francezi si florida dela spanioli).
Plantatorii emigrau spre apus in care cu boi, acoperite cu coviltire,
trebuind sa stabata paduri virgine sau garduri vii cu maracini si sa se apere
de tot felul de fiare salbatice; mergeau spre apus atat plantatoriibogati
insotiti de robii lor, cat si saracimea care voia sa ocupe un petec de pamant.
Saracimea, care nu putea cumpara pamantul cu bani, acapara terenul pe care il
apara apoi cu armele. aceSti oameni erau numit “squatter” (acaparatori de
pamant).
In sud, pamanturile erau luate de bandele inarmate de plantatori, care nu
permiteau fermierilor sa-si cumpere parcele.
Descoperirea aurului in California (1848) a fost semnalul pentru noua
navala de colonisti si emigranti europeni. Incepand din anul 1850, peste 400000
de emigranti veneau anual din Europa in America de Nord.
Pe la jumatatea sec XIX ramasesera necolonizate numai regiunile Kansas si
Nebrasca, situate in centrul tarii si populate numai de indieni. In
1854, congresul a autorizat si colonizarea acestor regiuni. O multime imensa de
squatteri au impanzit regiunea Kansas.
Plantatorii bogati voiau sa introduca in Kansas sclavajul, pe cata vreme
fermierii si muncitotii cereau interzicerea sclavajului. Curand a inceput lupta
intre proprietarii de sclavi si fermierii care cereau abolirea sclavajului.
S-au format doua guverne locale si doua adunari legislative, care reprezentau
cele doua bande inarmate de proprietari de sclavi din statul vecin Missuri si
din statele din “Sudul vechi”. In nord a inceput atunci mobilizarea
abolitionistilor.
Guvernatorul statului
Pensilvania, abolitionistul Leiz, a propus organizarea si trimiterea unor
regimente in Kansas.
Atunci, guvernul central, care era in mainile plantatorilor, a venit in ajutorul
proprietarilor de sclavi din Kansas.
Presedintele Pirs, el insusi mare
plantator si proprietar de sclavi, a trimis in Kansas armata regulata
sprijinita de artilerie.
Dupa unrazboi indarjit de guerila, fermierii abolitionistii din Kansas au
fost siliti sa cedeze proprietarilor de sclavi, sustinuti de guvernul central.
In anul 1859, luptele s-au intins si in statul Virginia, unde curajosul
ferier John Brown a incercat sa provoace o rascoala a negrilor. Insotit de un
mic detasament, Brown a atacat intr-o seara arsenalul guvernamental care se
afla intr-o localitate de granita, intre statele Virginia si Maryland. Dupa ce
a cucerit arsenalul, Brown a trimis in imprejurimi oameni din detasament,
pentru a elibera pe sclavi si a lua proprietarii ca ostateci.
Brown n-a reusit sa deslantuie o revolta generala. A doua zi au sosit trupe
din capitala care au sdrobit cu usurinta micul detasament al lui Brown. El
insusi a fost grav ranit, arestat, dus pe targa la judecata si condamnat la
spanzuratoare.
Exemplul lui Brown a aprins rascoale si in localitati; ele au fost
preludiul razboiului civil.
In perioada luptelor din Kansas s-a organizat un nou partid, republican, in
a carui alcatuire au intrat burghezia industriala, fermierii si lucratorii.
Rolul conducator in acest partid
il detinea burghezia. Elementele avansate ale burgheziei erau impotriva robiei,
cu ata mai mult cu cat sudul sclavagist nu intrebuinta marfa pe care o producea
burghezia republicana. Faceau
exceptie fabricantii de textile care se temeau de o ruptura cu sudul , caci de
acolo veneau bumbacul pe care il lucrau in fabricile lor. Afara de aceasta,
plantatorii din sud erau datori sume mari firmelor comerciale si industriale
din nord; in caz de razboi, creditorii riscau sa piarda aceste sume.
Partidul republican cerea ca fermierii sa se poata stabili gratuit pe
terenurile din Nord; ei mai cereau si
desfiintarea robiei. In anul 1855, republicanii obtin majoritatea in
camera reprezentantilor.
Abraham Lincoln. Unul
din cei mai de seama fruntasi ai partidului republican a fost Abraham Lincoln
(1809-1865), care se tragea din familia unui fermier sarac. Fiindca familia lui
avea relatii de prietenie cu negrii, a inceput sa fie persecutata de un
proprietar de sclavi vecin si silita sa plece spre vest.
In tineretea sa, Lincoln a practicat mai multe meserii, ideletnicindu-se
mai ales cu comertul. Fiind stimat si apreciat in regiune a fost ales diriginte
de posta, apoi a devenit avocat si in 1848 a fost trimis ca deputat in Congres. In
1856, toata tara urmarea ciocnirile oratorice dintre Lincoln si Douglas acesta
din urma fiind partizanul sclavagismului.
In 1860 a
fost ales presedinte Lincoln candidatul partidului republican. Fata de triumful
republicanilor, proprietarii sclavagisti din sud au reactionat printr-o
revolta.
In 1860-1861 statele din sud s-au retras din Uniune si si-au proclamat
independenta. La un congres al rebelilor, un “ negru nu este egal cu un alb,
iar sclavagismul este o stare normala pentru negrii”.
Separatistii si-au organizat o armata si au atacat statele nordice. Ei isi
dadeau seama ca nordul este mai puternic, caci are o industrie mai dezvoltata
si o populatie aproape tripla si ca singura sansa statea in cucerirea
fulgeratoare a capitalei nordului (Washington). Ei contau si pe un eventual
ajutor din partea Frantei si mai ales din partea Angliei, aceasta din urma
avand trupe in Canada. Lucratorii din Anglia au organizat insa un sir de
meetinguri de protest si au impiedicat interventia engleza de partea
sclavagistilor.
Razboiul se separare (secesiune) a fost mai intai favorabil sclavagistilor,
dar mai tarziu, cei din nord au adoptat un plan de incercuire a celor din sud
si au transformat razboiul civil intr-un razboi popular. Aceasta transformare
pe care a preconizat-o de la inceput Marx si Engels s-a manifestat prin
desfintarea sclavagismului si distribuirea gratuita a parcelelor de pamant.
Aproape 200000 de negri au fost incorporati in armata din care au fost
scoase, in schimb, elementele nesigure. S-au creat regimente de muncitori
printre care cele mai bune au fost ale generalilor Grant si Sherman, armate
care au dat inamicului lovituri decisive.
In 1864, generalul Sherman a ocupat statul Georgia, iar in
1865, aproape toata Carolina de Sud. In acelasi timp, Grant a cucerit orasul
Richimond, capitala confederatiei.
Asasinarea lui Lincoln. In tot nordul au inceput mari serbari cu
prilejul victoriei. In timpul unei reprezentatii solemne de la Washington,
Lincoln a fost asasinat in loja sa, de un actor cumparat de sclavagisti. In
aceeasi seara a fost grav ranit si ajutorul lui cel mai apropiat, Suaro.
In lupta pentru putere care a inceput imediat dupa moartea lui Lincoln,
marea burghezie a invins si si-a impus dominatia politica.
Victoria nordului a impus restaurarea Uniunii federale, cu predominarea marii
burghezii din Nord si din Vest.
In ceeace priveste situatia negrilor din statele sudice, sistemul dinainte
de razboi a fost desfintat fara ca negrii sa obtina insa o emancipare totala.
Ei nu mai erau sclavi, dar, neavand pamant, erau siliti sa continue sa
munceasca ca argati sau semi-arendasi pe ogoarele fostilor stapani.
Victoria nordului a avut si consecinte politice pentru miscarea
muncitoreasca deoarece in timpul razboiului civil s-a inceput infiintarea
organizatiilor profesionale, iar dupa razboi muncitorii au cucerit primele legi
privitoare la ziua de lucru de 8 ore. In 1886 a fost organizata
“Uniunea nationala a muncitorilor”.
Fermierilor, razboiul civil le-a adus legea distribuirii parcelelor. Dupa
razboi insa, fermierii au inceput sa se diferentieze in chiaburi si masa
fermierilor ruinati de razboi.
Desfintarea sclaviei si distribuirea gratuita a pamantului au grabit
dezvoltarea capitalismului in SUA. Cateva decenii dupa razboiul civil,
SUA a intrecut Anglia devenind prima tara industriala din lume.
Comentarii
Trimiteți un comentariu