joi, 16 august 2012

Razboiul civil din America de Nord


In prima jumatate a sec XIX-lea, industria textila, cea a masinilor si industria hartiei a luat o mare dezvoltare in statele de nord ale Uniunii. Seceratoarea si alte unelte agricole ale lui Mac-Cormic, masinile de cusut si celalalte s-au raspandit in lumea intreaga. Pe la 1860, industria Americii de Nord ocupa 1300000 de lucratori, iar Statele Unite aveau primul loc din lume prin lungimea retelei de cai ferate. In fruntea statelor americane, dpdv. al industriei, se aflau statele din N-E, in care nu exista robie. Pentru lucratori conditiile de munca erau grele; din pricina exploatarii crunte, multi lucratori se mutau in vest.
La inceputul veacului al XIX-lea, ziua de lucru in fabrici era de 13-14 ore. In regiunile textile din N-V, lucratoarele traiau intr-un fel de cazarmi supravegheate sever. In alte fabrici nu erau angajati decat lucratori care aveau mai putin de 6 copii.
Lucratorii veniti din Europa o duceau si mai greu, totusi emigrantii se inmulteau in fiecare an.
Incepand cu anul 1787 si pana la razboiul civil au emigrat din Europa in America peste 5 milioane de oameni. Afluenta de colonisti peste ocean crea o piata mai larga de desfacere pentru produsele industriale si stimula astfel dezvoltarea capitalismului.
Pe masura ce se dezvolta industria textila mecanizata, nevoia de bumbac se facea tot mai mult simtita. Cultura bumbacului devenind tot mai rentabila, a inceput plasarea de capitaluri in regiunile tertile ale statelor din sud. Pe aceste plantatii munceau pana la istovire, sclavii negri.
Avand nevoie de noi brate de munca, plantatorii cumpareau pe negrii ca pe vite. Cu toate ca, oficial, comertul cu sclavi era interzis, contrabandistii ii aduceau intre peretii si dusumelele duble ale corabiilor, unde foart multi se asfixiau si mureau.
Proprietarii isi tineau sclavii in lanturi. Ii puteau bate si ucide. Dupa opt-zece ani de munca si suferinta, mare parte din ei mureau.
Deseori, sclavii se rasculau. In 1831negrii din Virginia s-au rasculat sub conducerea lui Nat Tamer. Nefiind organizati si rascoalele lor fiind numai izolate si locale, negrii erau totdeauna infranti.
Incepand de prin 1840, partizanii desfintarii robiei pornesc o propaganda intensa impotriva sclavajului, ajutandu-I pe negri sa fuga de la plantatori. Abolitionistii se recrutau dintre fermieri, muncitori si elementele avansate ale burgheziei. Abolitionistii dadeau adapost sclavilor fugiti si le inlesneau calatoria pan in Canada, unde sclavajul era considerat desfiintat inca din 1834.
Pe la jumatatea veacului al XIX-lea a aparut cartea “ Colima lui Mos Toma”, a scriitoarei Harriet Beecher Stowe in care erau zugravite in culori impresionante suferintele negrilor si cruzimile plantatorilor. Carte a avut un tiraj de sute de mii de exemplare si a contribuit hotarator la reusita propagandei antisclavagiste.
In sec. XIX a avut loc colonizarea intensiva a continentului Americii de Nord. Expansiunea teritoriala s-a savarsit pe de-o parte prin cuceriri, pe de alta parte prin cumparari de regiuni intregi (cum a fost cazul cu Luisiana, cumparata de la francezi si florida dela spanioli).
Plantatorii emigrau spre apus in care cu boi, acoperite cu coviltire, trebuind sa stabata paduri virgine sau garduri vii cu maracini si sa se apere de tot felul de fiare salbatice; mergeau spre apus atat plantatoriibogati insotiti de robii lor, cat si saracimea care voia sa ocupe un petec de pamant. Saracimea, care nu putea cumpara pamantul cu bani, acapara terenul pe care il apara apoi cu armele. aceSti oameni erau numit “squatter” (acaparatori de pamant).
In sud, pamanturile erau luate de bandele inarmate de plantatori, care nu permiteau fermierilor sa-si cumpere parcele.
Descoperirea aurului in California (1848) a fost semnalul pentru noua navala de colonisti si emigranti europeni. Incepand din anul 1850, peste 400000 de emigranti veneau anual din Europa in America de Nord.
Pe la jumatatea sec XIX ramasesera necolonizate numai regiunile Kansas si Nebrasca, situate in centrul tarii si populate numai de indieni. In 1854, congresul a autorizat si colonizarea acestor regiuni. O multime imensa de squatteri au impanzit regiunea Kansas.
Plantatorii bogati voiau sa introduca in Kansas sclavajul, pe cata vreme fermierii si muncitotii cereau interzicerea sclavajului. Curand a inceput lupta intre proprietarii de sclavi si fermierii care cereau abolirea sclavajului. S-au format doua guverne locale si doua adunari legislative, care reprezentau cele doua bande inarmate de proprietari de sclavi din statul vecin Missuri si din statele din “Sudul vechi”. In nord a inceput atunci mobilizarea abolitionistilor.
Guvernatorul statului Pensilvania, abolitionistul Leiz, a propus organizarea si trimiterea unor regimente in Kansas. Atunci, guvernul central, care era in mainile plantatorilor, a venit in ajutorul proprietarilor de sclavi din Kansas. Presedintele Pirs, el insusi mare plantator si proprietar de sclavi, a trimis in Kansas armata regulata sprijinita de artilerie.
Dupa unrazboi indarjit de guerila, fermierii abolitionistii din Kansas au fost siliti sa cedeze proprietarilor de sclavi, sustinuti de guvernul central.
In anul 1859, luptele s-au intins si in statul Virginia, unde curajosul ferier John Brown a incercat sa provoace o rascoala a negrilor. Insotit de un mic detasament, Brown a atacat intr-o seara arsenalul guvernamental care se afla intr-o localitate de granita, intre statele Virginia si Maryland. Dupa ce a cucerit arsenalul, Brown a trimis in imprejurimi oameni din detasament, pentru a elibera pe sclavi si a lua proprietarii ca ostateci.
Brown n-a reusit sa deslantuie o revolta generala. A doua zi au sosit trupe din capitala care au sdrobit cu usurinta micul detasament al lui Brown. El insusi a fost grav ranit, arestat, dus pe targa la judecata si condamnat la spanzuratoare.
Exemplul lui Brown a aprins rascoale si in localitati; ele au fost preludiul razboiului civil.
In perioada luptelor din Kansas s-a organizat un nou partid, republican, in a carui alcatuire au intrat burghezia industriala, fermierii si lucratorii.
Rolul conducator in acest partid il detinea burghezia. Elementele avansate ale burgheziei erau impotriva robiei, cu ata mai mult cu cat sudul sclavagist nu intrebuinta marfa pe care o producea burghezia republicana. Faceau exceptie fabricantii de textile care se temeau de o ruptura cu sudul , caci de acolo veneau bumbacul pe care il lucrau in fabricile lor. Afara de aceasta, plantatorii din sud erau datori sume mari firmelor comerciale si industriale din nord; in caz de razboi, creditorii riscau sa piarda aceste sume.
Partidul republican cerea ca fermierii sa se poata stabili gratuit pe terenurile din Nord;  ei mai cereau si desfiintarea robiei. In anul 1855, republicanii obtin majoritatea in camera reprezentantilor.
Abraham Lincoln. Unul din cei mai de seama fruntasi ai partidului republican a fost Abraham Lincoln (1809-1865), care se tragea din familia unui fermier sarac. Fiindca familia lui avea relatii de prietenie cu negrii, a inceput sa fie persecutata de un proprietar de sclavi vecin si silita sa plece spre vest.
In tineretea sa, Lincoln a practicat mai multe meserii, ideletnicindu-se mai ales cu comertul. Fiind stimat si apreciat in regiune a fost ales diriginte de posta, apoi a devenit avocat si in 1848 a fost trimis ca deputat in Congres. In 1856, toata tara urmarea ciocnirile oratorice dintre Lincoln si Douglas acesta din urma fiind partizanul sclavagismului.
In 1860 a fost ales presedinte Lincoln candidatul partidului republican. Fata de triumful republicanilor, proprietarii sclavagisti din sud au reactionat printr-o revolta.
In 1860-1861 statele din sud s-au retras din Uniune si si-au proclamat independenta. La un congres al rebelilor, un “ negru nu este egal cu un alb, iar sclavagismul este o stare normala pentru negrii”.
Separatistii si-au organizat o armata si au atacat statele nordice. Ei isi dadeau seama ca nordul este mai puternic, caci are o industrie mai dezvoltata si o populatie aproape tripla si ca singura sansa statea in cucerirea fulgeratoare a capitalei nordului (Washington). Ei contau si pe un eventual ajutor din partea Frantei si mai ales din partea Angliei, aceasta din urma avand trupe in Canada. Lucratorii din Anglia au organizat insa un sir de meetinguri de protest si au impiedicat interventia engleza de partea sclavagistilor.
Razboiul se separare (secesiune) a fost mai intai favorabil sclavagistilor, dar mai tarziu, cei din nord au adoptat un plan de incercuire a celor din sud si au transformat razboiul civil intr-un razboi popular. Aceasta transformare pe care a preconizat-o de la inceput Marx si Engels s-a manifestat prin desfintarea sclavagismului si distribuirea gratuita a parcelelor de pamant.
Aproape 200000 de negri au fost incorporati in armata din care au fost scoase, in schimb, elementele nesigure. S-au creat regimente de muncitori printre care cele mai bune au fost ale generalilor Grant si Sherman, armate care au dat inamicului lovituri decisive.
In 1864, generalul Sherman a ocupat statul Georgia, iar in 1865, aproape toata Carolina de Sud. In acelasi timp, Grant a cucerit orasul Richimond, capitala confederatiei.
Asasinarea lui Lincoln. In tot nordul au inceput mari serbari cu prilejul victoriei. In timpul unei reprezentatii solemne de la Washington, Lincoln a fost asasinat in loja sa, de un actor cumparat de sclavagisti. In aceeasi seara a fost grav ranit si ajutorul lui cel mai apropiat, Suaro.
In lupta pentru putere care a inceput imediat dupa moartea lui Lincoln, marea burghezie a invins si si-a impus dominatia politica.
Victoria nordului a impus restaurarea Uniunii federale, cu predominarea marii burghezii din Nord si din Vest.
In ceeace priveste situatia negrilor din statele sudice, sistemul dinainte de razboi a fost desfintat fara ca negrii sa obtina insa o emancipare totala. Ei nu mai erau sclavi, dar, neavand pamant, erau siliti sa continue sa munceasca ca argati sau semi-arendasi pe ogoarele fostilor stapani.
Victoria nordului a avut si consecinte politice pentru miscarea muncitoreasca deoarece in timpul razboiului civil s-a inceput infiintarea organizatiilor profesionale, iar dupa razboi muncitorii au cucerit primele legi privitoare la ziua de lucru de 8 ore. In 1886 a fost organizata “Uniunea nationala a muncitorilor”.
Fermierilor, razboiul civil le-a adus legea distribuirii parcelelor. Dupa razboi insa, fermierii au inceput sa se diferentieze in chiaburi si masa fermierilor ruinati de razboi.
Desfintarea sclaviei si distribuirea gratuita a pamantului au grabit dezvoltarea capitalismului in SUA. Cateva decenii dupa razboiul civil, SUA a intrecut Anglia devenind prima tara industriala din lume.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu