Problema raportului dintre om si mediul
sau de viata este la moda. De cand s-a vazut cat de precar este acest raport si
cat de grave sint consecintele pe care le antreneaza deteriorarea lui,mediul a
fost desfacut in componentele sale, fiecare fiind supus unei minutioase
analize. Pesterile, elment componental mediului geografic, constitue o entitate
bine definita, bucurandu-se din cele mai vechi timpuri de atentia omului. Daca
adaugam indiscutabila vraja pe care o exercita prin insolitul peisajelor si
mirajul necunoscutului, este usor de vazut ca analiza acestui raport reprezinta
o tema de meditatie, generoasa si inedita. O astfel de meditatie este referatul
de fata, care incearca sa surprinda, in toate articulatiile ei, relatia ce a legat
pe om de lumea subterana a pesterilor.
Carst-ul este ansamblul formelor de
relief ce apar pe rocile usor
dizolvabile (sare, calcare, gips), la suprafata terenului (exacarst) si in
subteran (endocarst); procesele care dau
nastere carstului sunt: dizolvarea , precipitarea chimicas si eroziunea: cele
mai tipice forme carstice apar pe calcare. Stadiile de evolutie ale carstului
sunt: merocarstul, carstul de tradite si holocarstul; se adauga carstul fosil,
clastocarstul sau pseudocarstul; carstul tropical – cu forma de turnuri;
kegelkarst si vulcanul carst etc. Formele sint extrem de variate: endocarstice
(pesteri , avene, vai in trepte antitetice etc.)
Formatiunile calcaroase sint in
structuri de tipuri foarte variate, ce pot fi definite in functia de pozitia
tectonica a fiecarei dintre ele si de pozitia lor in cadrul unitatii lor
respective. In functie de aceeasi factori se pot distinge urmatoarele tipuri
structurale:
1. Calcare
tabulare, Prezente pe platformele prealpine care nu au mai suferit cutari
dupa depunerea calcarelor sau in unitatile post-tectonice, unde de asemenea nu
au mai fost deformate. In prima categorie intra formatiunile carbonate din
platforma moesica, iar din a doua categorie fac parte calcarele neozoice din
bazinul transilvaniei.
2. Calcarele
de monoclin, apar ca fasii intercalate normal in srii necalcaroase,
prezentant inclimari variabile. Tectonizarea lor este dependenta de evolutia
ansamblului structural in care sint cuprinse. Asa, de exemplu fasiile de
calcare oolitice sarmatianul Podisului Moldovenesc sint foarte putine
tectonizate, in timp ce calcare eocene din capatul vestic al Muntilor Rodnei,
in care este sapata marea pestera Izvorul Tausoarelor, sint puternic fisurate
si fracturate.
3. Calcarele
din flancuri de cute sint frecvente si prezinta o mare varietate de
structuri de detaliu si de scari de marime. Cazul cel cel mai grandios il
reprezinta indrazneata creasta a Pietrii Craiului o lama calcaroasa unica de 18
km lungime, ce atinge inaltimea de 2244 m si care nu este decat un flanc de
sinclinal redresat ce se rastoarna tot mai puternic inspre nord. La aceeasi
scara sint calcarele din trascau, Vinturatia, Muntii Mehedinti si muntii Sebes.
La o scara Mai redusa sint fisiile de calcare pe versantul vestic.
4. Blocuri
faliate de calcare sint grabene in care calcarele s-au pastrat incastrate
prin falii in formatiuni impermeabile (de exemplu, calcarele de la Baia de
Fier, cele din Podisul Mehedinti) sau masive separate prin falii atit de
formatiunile de fundament, cat si de cele de acoperis (de exemplu, calcarele de
la Rucar-Dimbovicioara cele din Magura Codlei). In toate cazurile calcarele
formeaza masive mai mult sau mai putin intinse, ce sint inconjurate de
formatiuni impermeabile, ceea ce determina drenaje complicate si de tipuri variate.
5. Calcare
angajate in structuri complicate de mari dimensiuni. Spre deosebire de
categoriile anterioare, in care calcarele apartineu numai unui element
structural (Un flanc de cuta, un monoclin), in categoria de fata grupam
calcarele care apartin unui ansamblu de elemente tectonice ce constitue mari
unitati structurale. Se pot distinge urmatoarele forme structurale : -sinclinorii, in care calcarele se gasesc
la diferite nivele stratigrafice formand mari ansambluri calcaroase. Asa este
sinclinoriul Resita-Moldova Noua care, pe o lungime de 70 km si o latime 10 km,
prezinta nenumarate fasii de calcare de varste variate, ce se repeta datorita
cutelor si familii longitudinale :
-structuri
in panze de sariaj, unde calcarele pot aparea fie in autohton si pinza
(ceea ce genereaza mari ansambluri calcaroase, cum este Platonul Vascau), fie
numai in panza, unde, printr-o dispunere tabulara sau de vast sinclinal, ca in
cazul Muntilor Hasmas-Bicaz.
6. Calcare
in masive izolate suprapuse rocilor impermeabile. Definitia este mai mult
morfologica dar corespunde si structural unei categorii de calcare care a
raspuns in mod asemanator solicitarilor tectonice, desi genetic masivele
respective sunt foarte diferite. Se pot distinge urmatoarele tipuri genetice :
- martori
de eroziune, care sint masive mai mult sau mai putin izolate de catre
eroziune dintr-un strat cu extensiune mai mare. Asa sint petecele de calcare
triansice din Muntii Giurgeu, din Maramures, Unele calcare Din Muntii
Metaliferi si din Dobrogea de nord ;
-petece de acoperire, cum sint calcarele triasice din Muntii Persani
;
-recifi in situ, eliberati din eroziunea diferentiata din invelisul
de roci detricite ulterioare. Asa sint calcarele urgoniene din Rarau, Masivul
Tesla din Ciucas, unele calcare din
Ceahlau, Calcarele de la tibau ;
-olistolite (blocuri de
calcare insedimentate) care sint si ele desfacute din matricea detritica de catre eroziune. In
aceasta categorie intra majoritatea klippelor de calcare din Muntii Metaliferi(
Piatra Cetii, Corabia, Piatra Craivii, Sfredelansul), Calcarele traiasice din
Rarau, Calcarele din Piatra Mare, Din Bucegi si din Muntii Cernei.
Aceste categorii de masive izolate,
variate ca geneza, sint asemanatoare ca morfologie: au dimensiuni mici, sint
echidimensionale si foarte fisurate deoarece au reactionat prin fracturare la
solicitarile tectonice.
1. Pestera ursilor Cea mai spectaculoasă din punct de vedere fosilifer.Se găseşte la marginea
satului Chişinău,comuna
Pietroasa,judeţul
Bihor.
Peştera a fost descoperită în anul 1975,ca
urmare a deschiderii artificiale a golului subteran în timpul lucrărilorde
exploatare a calcarului în cariera de la Chişinău.În puţuldeschis a coborât
minerul Traian Curta care a parcus galeria de acces până la Sala Mare.Prima
exploatare completă a fost realizată la 20 septembrie 1975 de către cercul de
speologi amatori “Speodava” din oraşul dr.Petru Groza. La 16 iunie 1980,peştera
intra în circuitul turistic al ţării ca
cea dintâi cavitate subterană amenajată la nivelul tehnicii
mondiale.Recunoscându-se valoarea excepţională a peşterii,cercetătorii geologi
din Bucureşti şi Cluj-Napoca,în colaborare cu Muzeul Ţării Crişurilor din
Oradea,mineri din Maramureş,muncitori din oraşul dr.Petru Groza şi din
Oradea,un specialist în corpuri de iluminat din Timişoara au colaborat şi au
realizat, la Peştera Urşilor amenajările turistice ,luând în acelaşi timp
măsuri specifice de protecţie.
La intrarea în peşteră s-a construit un
frumos pavilion cu trei etaje,cuprizând casa de bilete,sala de aşteptare,un
muzeu speologic şi ghişeu cu obiecte artizanale,cărţi. Galeriile peşterii au
formă aproape rectilinie sunt dispuse pe două etaje,însumând o lungime de 1500
m. Nivelul superior fosil are o lungime de 488 m şi este amenajat pt.circulaţia
turistică,iar cel inferior,temporar activ,lung de 521 m, este declarat
rezervaţie ştiinţifică Traseul turistic propiu-zis oferă vizitatorilor chiar de
la intrare,posibilitatea de a admira o extraordinară gamă de formaţiuni
stalactitice şi stalagmitice,variate ca mărime şi forme,baldachine şi
gururi.Formaţiuni stalactitice cum sunt aici,aşa numitele
baldachine,ce pot fi
întâlnite în puţine peşteri din lume dau un aspect fermecător
peşterii.Atmosfera de basm este întregită de stalagmitele fosile,extrem de
dantelate şi având grosimi de peste 1m, de stalactitele excentrice,foarte rare,
provocate de deplasarea coloanelor de picături alimentare, de stalactitele de
tip “macaroane” ori de depunerile numite “vermiculaţii”,printre cele mai
frumoase aflate în peşterile din
România.
Diversitatea stalagmitelor sub formă de
statuete,pagode animale-fabuloase-lasă câmp liber imaginaţiei fiecărui
vizitator. “Mastodontul”, “Draperiile din Galeria Urşilor”, “Portalul”
“Pagodele”, “Lacul cu nuferi” sunt numai câteva din frumuseţile create de
natură din peşteră.
Vizita începe în Galeria Urşilor sau
Galeria Oaselor,
care adăposteşte 1500
de piese 140 de cranii şi numeroase culcuşuri ale ursului de peşteră.Pe pereţii
acestor galerii se observă zgârieturi
adânci lăsate de labele urşilor,a căror
dispariţie misterioasă s-ar datora,după unele presupuneri, încălzirii
climei,izbucnnirii unei epidemii sau,poate,unui cataclism natural care ar fi
blocat ieşirile peşterii. Acest urs a dispărut cu mai bine de 15000 ani în
urmă,atingea frecvent 3 m lungime.
La capătul galeriei următoare, “Emil
Racoviţă” se află
un schelet întreg de
urs expus,în poziţia în care l-a suprins
moartea. Fosilele
altor animale dispărute în urmă cu mai multe zeci de mii de ani ( o specie de
capră neagră, ibexul,
leul şi hiena de
peşteră) descoperite aici,suscită interesul
specialiştilor.
Galeria “Emil Racoviţă” este o
galerie împodobită cu numeroase
stalagmite, domuri, bazine cu apă, mii de stalactite. Galeria are pereţii
distantaţi la 10 –15 m iar bolta ei se
situează la peste 10 m înălţime.
A treia galerie ce poate fi vizitată este
Galeria Lumânărilor, unde te întâmpină o adevărată pădure de stalagmite de un
alb imaculat şi neatins de mâna omului.La
capătul acestei
galerii, poteca turistică îşi face cu greu loc prin desimea concreţiunilor şi,
prelungită cu un tunel articial,lung de 16m,răzbate în cele din urmă la
suprafaţă,
încheind astfel traseul vizitabil al
peşterii.Traseul subteran este parcurs
în 45 minute. Temperatura în peşteră oscilează tot anul în jur de 10 grade.
2. Pestera Vantului
Prima explorare a
pesteri dateaza din anul 1957, fiind efectuata de inginerul A.Bagamerii
ulterior explorarea afost si este continuata de institutul de speologie E.Racovita din Cluj .
Se afla pe
versantul stang al Crisului Repede.Pana in 1960 intrarea o constituia un horn
intortocheat greu accesibil. Apoi sa dezgropat vechea intrare a pesteri mai
spatioasa, care astazi este inchisa cu o poarta de fier .
Este
o pestera de mari dimensiuni explorata pe circa 20 Km. Este dezvoltata in
calcare mediotriasica, aceasta pestera este constituita din doua mari sectoare:
unul inferior, parcurs de un pariu subteran (incomplet explorat), si unul
superior, fosil, detinand remarcabilii martori de eroziune (terase, sedimente etc.). Etajul fosil se
intinde pe mai multe nivele, Legate inte ele printre puturi.
Coridorul
principal este parcurs inspre amonte, in totalitatea sa, pana la o departare de
circa 600 m, de paraul subteran. In prima parte se intalnesc portiuni bogat
concretionate, dintre care cea mai remarcabila este formatiunea denumita
Torpila.
Sistemul
superior al pesterii este accesibilfie din sistemul de hornuri si Lacul-sifon
I. Patrunderea in sistemul superior necesita doua scari speologige de cate 10
m, cordeline si pitoane. Pe parcursul acestui coridor superior sunt niste
portiuni largite si spectaculoase cum ar fi Sala Titanilor, sau Sala Mare. Din
Sala Mare se poate intra intru-unul din cele mai complicate sectore ale
pesterii ce face parte din sistemul superior. Este Labirintul, in care prezinta
meandre si „rotonde” extraordinare, ce tradeaza interesant mod de evolutie al
fostului riu subteran.
Pestera
poate fi vizitata doar cu autorizatie speciala si in prezenta unui ghid. Pentru
vizonarea zonei turistice sint necesare doar mijloace propri de iluminare si
eventual niste cizme scurte de cauciuc. Pentru celelalte sectoare sint necesare
4 scrai speologige, cordeline, pitoane, cizme lungi de cauciuc si o barca de
caucic.
3. Ghetarul Scarisoara
Cea
mai veche mentiune asupra pesterii este facuta de A. Szirtfi in 1847. K. F.
Peters si A. Schmidl dau primele informatii stiintifice in 1861, respectiv
1863. Al. Borza studieaza repartitia florei si fenologia vegetatiei din peretii
avenului, E. G. Racovita (1927) cerceteaza formatiunile de gheata iar V.
Puscariu (1934) face o prezentare stiintifica si turistica.
Ghetarul
este situat pe cumpana de ape din Bazinul Ocoale si Bazinul Vaii Girda Seaca.
Principala particularitate a pesterii este
data de prezenta permanenta a ghetii, de unde i s-a tras si numele „Ghetar”.
Este un ghetar de tip static, situat in fundulunui remarcabil aven adanc de 50
m. Avenul da aces la o galerie unica larga, avand o lungime totala de
aproximativ 500 m, din care abia jumatate reprezinta zona turistica, vizitata
de catre public. Este sapat de calcare triasice, la 1165 m alt. Absoluta.
Lungimea totala este de aproximativ 700 m.
Pana
in prezent Ghetarul Scarisoara este pestera in care s-au facut cele mai ample
observatii privind topoclimatul subteran din tara noastra. Ansamblul
topoclimatului pesterii, in cadrul caruia curentii de aer joaca un rol
important, explica existenta uriasului depozit de gheata, precum si
variabilitatea formatiunilor de gheata amintite.
Ghearul
Scarisoara a fost declarat monument al naturii inca din anul 1938. Zona
turistica este amenajata, asa ca poate fi vizitata tot cursul anului in
prezenta ghidului pesterii.
Pop Alexandru,
Vatra Andrei
Cls. A XI-a B
Comentarii
Trimiteți un comentariu