FAPTUL
GENERATOR SI EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOARE ADAUGATA
Taxa
pe valoarea adaugata este un impozit indirect, aparut relativ de curand in peisajul sistemelor
fiscale din diferite state. Acest impozit are o arie de raspandire destul de
larga la nivelul globului. Pe parcursul timpului, de la aparitia acestuia in
Franta in anul 1954, tot mai multe state au manifestat interes pentru
introducerea
lui in sistemul fiscal propriu.
La baza aparitie taxei pe valoarea
adaugata sta impozitul pe circulatia marfurilor. Trecerea la taxa pe valoarea
adaugata a facut posibila evitarea impozitarii in cascada a circulatiei
marfurilor. Prin impozitarea in cascada, care era caracteristica impozitului pe
circulatia marfurilor, avea loc o impunere a unei materii impozabile care
continea impozitul pe circulatia marfurilor datorat anterior, ajungandu-se
astfel la a calcula impozitul afrent unui venit impozabil in cadrul caruia era
cuprins impozitul datorat anterior.
Dupa cum am mentionat anterior, taxa
pe valoarea adaugata a aparut pentru prima oara in Franta in anul 1954, in
sfera de actiune a acesteia fiind incluse serviciile si comertul cu ridicata.
Ulterior, sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata a fost extinsa si
asupra altor activitati, in special asupra comertului cu amanuntul
(generalizarea taxei pe valoarea adaugata avand loc in Franta in ianuarie
1968).
Concomitent cu Franta si alte state
ale lumii au introdus taxa pe valoarea adaugata, iar in Uniunea Europeana
organele de decizie au declarat acest
impozit ca impozit general pentru state, mergand ulterior pe linia armonizarii
legislatiei tarilor comunitare. O cota prelevata din taxa pe valoarea adaugata
colectata de statele Uniunii Europene constituie un venit al bugetului Uniunii.
Taxa pe valoarea adaugata este un
impozit indirect deoarece se aplica pe
fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii
adaugate realizata de producatori, inclusiv asupra distributiei catre
consumatorul final.
La
baza taxei pe valoarea adaugata stau o serie de principii sau caracteristici:
·
Universalitatea (sfera de aplicare) impozitului
·
Teritorialitatea impozitului
·
Deductibilitatea impozitului
·
Transparenta impozitului
·
Unicitatea impozitului
·
Fractionalitatea platii impozitului.
Taxa
pe valoare adaugata respecta principiul universalitatii
impunerii deoarece, cu exceptiile prevazute de lege, se aplica asupra
tuturor operatiunilor cu plata si asimilate acestora, efectuate, in mod
independent, de catre persoanele fizice si juridice.
Teritorialitatea impozitului se refera
la locul unde are loc impunerea circulatiei bunurilor si serviciilor. La
stabilirea teritorialitatii taxei pe valoarea adaugata stau la baza principiile
originii si destinatiei.
In cazul aplicarii
principiului originii se tine cont de valoarea adaugata tuturor bunurilor
indigene.
Principiul originii in stabilirea
taxei pe valoarea adaugata determina sa fie supuse impozitarii atat bunurile
care vor fi produse si consumate in tara, cat
si bunurile care vor fi produse si exportate. Deci, se impoziteaza valoarea
adaugata obtinuta pe teritoriul national, indiferent de destinatia bunurilor.
In acest caz, importurile de bunuri nu sunt supuse taxei pe valoarea adaugata
deoarece la momentul importului acestea nu au creat plus valoare pe teritoriul national.
Sistemul aplicarii taxei pe valoarea
adaugata avand la baza principiul originii este compatibil cu calculul taxei pe
valoarea adaugata pe venit, altfel spus, cota taxei pe valoarea adaugata se
aplica asupra diferentei dintre volumul vanzarilor si volumul achizitilor de la
alte firme.
In cazul aplicarii principiului
destinatiei la impozitarea cu taxa pe valoarea adaugata are loc impunerea
valorii adaugate pentru bunurile consumate pe teritoriul national, indiferent
daca aceasta valoare adaugata este realizata in tara
sau in strainatate. Ca urmare a aplicarii acestui principiu are loc impunerea
consumului intern, indiferent daca provine din productie proprie sau din
import.
Acest sistem de calcul al taxei pe
valoarea adaugata, plecand de la principiul destinatiei, este folosit in marea
majoritate a statelor care au adoptat acest impozit indirect.
Prin aplicarea taxei pe valoarea
adaugata se ofera posibilitatea deducerii taxei pe valoarea adaugata platita
anterior din taxa pe valoarea adaugata colectata ca urmare a vanzarii bunurilor
si prestarii serviciilor, taxa pe valoarea adaugata care este datorata statului
reprezentand diferenta dintre taxa colectata si taxa achitata ca urmare a
cumpararilor sau beneficierii de
prestarea unor servicii. Exista si unele exceptii de la aplicarea acestui
principiu, care se refera la neacordarea dreptului de deducere a taxei pe
valoatea adaugata platita la aprovizionare (reglementate expres prin actele
normative), insa, ca regula generala, putem retine deductibilitatea taxei pe
valoarea adaugata.
Transparenta impozitului intervine
datorita faptului ca T.V.A. datorata statului de catre un agent economic este
aferenta valorii adaugate de el la bunul respectiv.
Datorita fractionalitatii platii taxei
pe valoarea adaugata, statul poate sa procure resursele necesare desfasurarii
activitatii sale treptat, pe masura realizarii bunului, nefiind nevoie sa
astepte pana la vanzarea finala.
In
tara noastra, in conditiile trecerii la economia de piata si ca urmare a
urmaririi alinierii fiscalitatii la practica tarilor dezvoltate, impozitul pe
circulatia marfurilor, care functiona ca un impozit indirect, a fost inlocuit
cu taxa pe valoarea adaugata.
Aceasta inlocuire a impozitului pe
circulatia marfurilor cu taxa pe valoarea adaugata constituie o conditie ce
trebuie implinita pentru a adera la Uniunea Europeana.
Pentru introducerea taxei pe valoarea
adaugata au fost luate o serie de masuri referitoare la impozitul pe circulatia
marfurilor, pentru a facilita trecerea de la un impozit la altul. Astfel, in
1991, s-a redus la cinci numarul cotelor de impozit pe circulatia marfurilor
aferente bunurilor si serviciilor si s-a instituit un nou impozit indirect
(acciza) pentru unele produse si articole considerate de lux.
Cu toate acestea, se impunea reducerea
numarului cotelor impozitului pe circulatia marfurilor la una sau doua, precum
si includerea in sfera de impozitare a acestuia a majoritatii bunurilor si
serviciilor. Prin aplicarea impozitului pe circulatia marfurilor nu era impozitat
comertul cu amanuntul.
Inainte de implementarea taxei pe
valoarea adaugata s-a cautat sa se extinda campul de aplicare a impozitului pe
circulatia marfurilor la unele produse si prestari de servicii, cum ar fi, de
exemplu, produse agricole, activitatea postala si de telecomulnicatii,
transportul de calatori si de marfuri etc.
Taxa pe valoarea adaugata a fost
introdusa in Romania
prin Ordonanta de Guvern nr. 3/1992, aprobata prin Legea nr.130 din decembrie 1992, legea nr.
354/2002 publicata in Monitorul Oficial nr. 371 din 1 iunie 2002 , toate
acestea fiind abrogate de noul Cod Fiscal publicat in Monitorul Oficial, Partea
I nr. 927 din 23/12/2003
si fiind un impozit platit atat de persoanele fizice cat si juridice a capatat
o importanta foarte mare. De aceea cunoasterea caracteristicilor acestui
impozit este necesara, platitorul trebuind sa cunoasca atat cota acestui
impozit dar si operatiunile pentru care se plateste T.V.A si pe cele exonerate
de la plata.
Asa cum a fost stabilita, aceasta taxa
reprezinta un impozit indirect care, spre deosebire de impozitul pe circulatia
marfurilor, se aplica pe intreg circuitul economic, pana la utilizatorul final
al produselor sau serviciilor, insa numai la valoarea adaugata in fiecare faza
a acestui circuit.
Valoarea adaugata este egala cu
diferenta dintre vanzarile si cumpararile aceluiasi stadiu al circuitului
economic sau diferenta rezultata scazand din valoarea bunurilor livrate sau
serviciilor prestate valoarea bunurilor achizitionate si a serviciilor receptionate,
intr-o perioada de timp, de regula lunar.
Perceperea taxei pe valoarea adaugata
s-a facut sub forma unor cote procentuale diferentiate in functie de anumite
criterii, insa pentru acelasi produs se percepe acelasi impozit, indiferent de
intinderea circuitului economic pe care acesta il parcurge.
Se observa ca si la noi in tara se respecta principiul unicitatii impozitului. Ca
urmare a acestui fapt, taxa perceputa in final fiind egala cu cea rezultata
prin aplicarea cotei de impozitare asupra intregii valori finale pe care o
capata produsul in faza transmiterii sale in proprietatea consumatorului final.
De asemenea se respecta si
fractionalitatea platii impozitului, taxa pe valoarea adaugata fiind perceputa
fractionat la trecerea de la un stadiu la altul, in functie de valoarea adugata
la fiecare stadiu al circuitului economic parcurs de produs. Cuantumul taxei pe
valoare adaugata se stabileste in ultima faza prin care produsul circula da la
aparitia sa pana in momentul trecerii la consumatorul final. Perceperea taxei
are loc fragmentat, in fiecare faza a circuitului economic, corespunzator cu
valoarea care i se adauga in fiecare faza a circuitului.
Un alt principiu al taxei pe valoarea
adaugata se refera la aria ei de aplicare. Pentru tara noastra, in ceea ce
priveste teitorialitatea taxei pe valoarea adaugata, se aplica principiul
destinatiei, fiind impozitat consumul, deci are loc o impozitare a bunurilor
sau serviciilor care se comercializeaza sau sunt prestate in Romania,
indiferent daca provin de la producatori interni sau din import. Bunurile
importate sunt impozitate in Romania
la intrarea acestora in tara (o data cu
inregistrarea declaratiei vamale de import).
Prestarile de servicii sunt impozabile
atunci cand sunt utilizate in Romania,
indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului.
Conceperea si functionalitea T.V.A. a
avut in vedere si posibilitatea limitarii evaziunii fiscale in sensul ca
neplata ei in fazele anterioare duce la sporirea taxei in fazele ulterioare ale
circuitului economic. Ca urmare a acestui fapt, agentii economici care cumpara
produse sau bunuri sunt interesati sa verifice daca furnizorul acestora a
calculat corect partea de taxa care ii revenea.
Conform art. 125 din Codul Fiscal
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 23/12/2003 - Taxa pe valoarea adăugată este un impozit
indirect care se datorează bugetului de stat.
Taxa
pe valoarea adăugată se stabileste asupra operatiunilor privind transferul proprietatii bunurilor, precum si asupra
celor privind prestarile de servicii si se aplica in fiecare stadiu al
circuitului economic ( productie, desfacere angro, desfacere en detail).
Taxa
pe valoare adaugata este considerata un
procedeu modern de impunere indirecta, care inlocuieste impozitul pe circulatia
marfurilor , inlaturind inconvenientele impunerii multiple in cascada a
marfurilor si produselor , impunere care presupunea impozitarea repetata (adica
impozit la impozit) si diferita a aceluiasi produs in raport de modul de productie
sau de destinatia acestuia.
Conform art. 140, cota standard a
taxei pe valoarea adăugată este de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare
pentru orice operaţiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea
adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.
Cota redusă a taxei pe valoarea
adăugată este de 9% şi se aplică asupra bazei de impozitare, pentru următoarele
prestări de servicii şi/sau livrari de bunuri:
a)
dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale,
monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice
şi botanice, târguri, expoziţii;
b)
livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste,
cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii;
c)
livrările de proteze de orice fel şi accesoriile
acestora, cu excepţia protezelor dentare;
d)
livrările de produse ortopedice;
e)
medicamente de uz uman şi veterinar;
f)
cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al
sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate
pentru camping.
Cota
de taxă pe valoarea adăugată aplicabilă este cea în vigoare la data la care
intervine faptul generator al taxei pe valoarea adăugată, cu excepţia
operaţiunilor prevăzute la Art. 134 alin. (5) şi Art. 135 alin.
(2)-(5), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilităţii taxei.
Operaţiunile
care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt
operaţiuni impozabile:
-
livrarea de bunuri
-
prestarea de servicii
-
schimburi de bunuri sau servicii
-
importul de bunuri
În sfera de aplicare a
taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii (art.126 C.fiscal):
a)
constituie o livrare de bunuri sau o prestare de
servicii efectuate cu plată;
b)
locul de livrare a bunurilor sau de prestare a
serviciilor este considerat a fi în România;
c)
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este
realizată de o persoană impozabilă.
d)
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să
rezulte din una dintre activităţile economice
În
sensul Art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, dacă cel puţin una dintre
condiţiile stipulate la lit. a)-d) nu este îndeplinită, operaţiunea nu se
cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.
Operaţiunile
desfăşurate în interiorul zonelor libere sau porturilor libere, precum şi
livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii efectuate din România pentru
unităţi din zonele libere sau porturile libere şi cele efectuate de unităţi din
zonele sau porturile libere pentru unităţi din România sunt considerate operaţiuni
efectuate în România, fiind supuse regulilor prevăzute de titlul VI al Codului
fiscal. Prin porturi libere, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se înţeleg
porturile care beneficiază de facilităţile prevăzute de Ordonanţa Guvernului
nr. 131/2000 privind instituirea unor măsuri pentru facilitarea exploatării
porturilor, republicată.
Pentru a se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii trebuie să fie efectuate cu plată. Această condiţie implică existenţa unei legături directe între operaţiune şi contrapartida obţinută. Pentru a se determina dacă o operaţiune poate fi plasată în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată trebuie ca aceasta să aducă un avantaj clientului şi preţul să fie în legătură cu avantajul primit, astfel:
Pentru a se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii trebuie să fie efectuate cu plată. Această condiţie implică existenţa unei legături directe între operaţiune şi contrapartida obţinută. Pentru a se determina dacă o operaţiune poate fi plasată în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată trebuie ca aceasta să aducă un avantaj clientului şi preţul să fie în legătură cu avantajul primit, astfel:
a)
condiţia referitoare la existenţa unui avantaj în
folosul clientului este îndeplinită atunci când există un angajament al
furnizorului sau al prestatorului de a furniza un bun sau un serviciu
determinabil unei persoane care asigură finanţarea sau, în absenţa acestuia,
atunci când operaţiunea a fost efectuată, să permită să se stabilească un
asemenea angajament. Această condiţie este compatibilă cu faptul că serviciul a
fost colectiv, nu a fost măsurabil cu exactitate sau se înscrie în cadrul unei
obligaţii legale;
b)
condiţia referitoare la existenţa unei legături între
operaţiune şi contrapartida obţinută este respectată chiar dacă preţul nu
reflectă valoarea normală a operaţiunii, este achitat sub formă de abonamente,
servicii sau bunuri, ia forma unei sume calificate drept reducere de preţ, nu
este plătit de către beneficiar, ci de un terţ.
Faptul ca taxa pe valoare
adaugata se calculeaza asupra pretului facturat de fiecare agent economic care
intervine in circuitul economic creeaza impresia ca acesta suporta intreaga
taxa. In realitate, prin deducerea taxei
pe valoare adaugata platita in stadiile anterioare ale circuitului economic,
fiecare agent economic plateste taxa aferenta valorii adaugate prin activitatea
sa, taxa pe care o recupereaza la transferul proprietatii bunurilor produse.
Cel care suporta taxa este in ultima instanta consumatorul final.
Din cele de mai sus rezulta
ca fiecare persoana fizica sau juridica plateste efectiv la buget numai taxa pe
valoare adaugata aferenta valorii create prin activitatea sa.
Bunurile
imobile care intra sub incidenta T.V.A. in cadrul transferului dreptului de
proprietate intre contribuabili, precum si intre acestia si persoane fizice
sunt: locuintele, vilele, constructiile comerciale, industriale, agricole,
terenurile, bunurile mobile care nu pot fi detasate fara a fi deteriorate sau a
antrena deteriorarea imobilelor.
De asemenea, daca o
societate comerciala transfera dreptul de proprietate aferent unui bun imobil,
de exemplu un teren, catre o persoana fizica, ea va inregistra in evidenta sa
T.V.A. colectata ca urmare a livrarii, ca si in cazul transferului dreptului de
proprietate catre o societate comerciala.
În
sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprinde şi importul de
bunuri.
In
sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata intra bunurile introduse in tara direct sau prin intermediari autorizati, de catre
orice persoana fizica sau juridica, in conditiile prevazute de Regulamentul
Vamal. De asemenea, intra sub incidenta T.V.A. si seviciile efectuate de
prestatorii cu sediul sau domiciliul in strainatate daca locul prestarii se
considera a fi in Romania.
Rezulta ca operatiunile de mai sus sunt impozabile si atunci cand sunt
realizate de persoane fizice neinregistrate ca platitori de T.V.A.
Conform
Art. 128 din Codul fiscal, prin livrare de bunuri se înţelege orice transfer al
dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă
persoană, direct sau prin persoane care acţionează în numele acestuia. Pentru
bunurile, altele decât cele second-hand, încredinţate în vederea vânzării în
baza unui contract de consignaţie, data livrării bunurilor de la consignant la
consignatar se consideră a fi data vânzării bunurilor de către consignatar
către beneficiar. Facturarea bunurilor de către consignant către consignatar se
face cel mai târziu la finele lunii în care bunurile au fost vândute.
De exemplu :
-
Se consideră livrare de bunuri, produsele agricole
reţinute drept plată în natură a prestaţiei efectuate de persoane impozabile
înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care prestează servicii
pentru obţinerea şi/sau prelucrarea produselor agricole, precum şi plata în
natură a arendei.
-
Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în
urma executării silite se consideră livrare de bunuri numai dacă debitorul este
înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.
Transmiterea
de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la
vânzare se consideră livrare de bunuri atunci când comisionarul acţionează în
nume propriu, dar în contul comitentului. Comisionarul este considerat din
punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată cumpărător şi revânzător.
Comisionarul îşi poate exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea
adăugată înscrise în factura fiscală emisă pe numele său de vânzătorul stabilit
în România sau a celei din declaraţia vamală de import, în cazul în care
vânzătorul este o persoană stabilită în străinătate, conform prevederilor cap.
X "Regimul deducerilor" din titlul VI al Codului fiscal. Conform
reglementărilor contabile nu este obligatorie înregistrarea în conturile de
venituri, respectiv de cheltuieli, a operaţiunilor efectuate de comisionar.
Prestările
de servicii cuprind operaţiuni cum sunt:
a)
închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei
bunurilor, în cadrul unui contract de leasing;
b)
transferul şi/sau transmiterea folosinţei drepturilor
de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi
similare;
c)
angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică,
de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acţiune ori o situaţie;
d)
prestările de servicii efectuate în baza unui ordin
emis de/sau în numele unei autorităţi publice sau potrivit legii;
e)
intermedierea efectuată de comisionari, care acţionează
în numele şi în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de
bunuri sau o prestare de servicii.
Atat faptul generator cat si exigibilitatea, sunt doua
elemente deosebit de importante ale taxei pe valoare adăugată, in functie de
care se determina momentul in care ia nastere, pe de o parte obligatia
agentului economic de a plati taxa, iar pe de alta parte, dreptul organelor
fiscale de a pretinde, la o anumita data, plata taxei datorata bugetului de
stat.
Ca regula generala atat faptul
generator cat şi exigibilitatea, iau nastere in acelasi moment, si anume la
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor. Faptul generator este folosit in
practica pentru determinarea regimului aplicabil in caz de schimbare a
legislatiei.
Astfel, in situatia introducerii taxei
pe valoare adaugata de la 1 iulie 1993, toate livrarile de bunuri si prestarile
de servicii efectuate incepand cu aceasta data se supun taxei indiferent de
data incheierii contractelor, a executarii produselor sau prestarii
serviciilor.
Exigibilitatea are o mare insemnatate practica deoarece pe
baza ei se stabileste data platii taxei rezultata din decontul prezentat
organelor fiscale cuprinzand operatiile impozabile realizate intr-o anumita
perioada.
Obligatia platii taxei pe valoare
adaugata ia nastere la:
-
data inregistrarii declaratiei vamale, in cazul
importului de bunuri, sau la data receptiei de catre beneficiari pentru
serviciile din import ;
-
data vanzarii bunurilor catre beneficiari in cazul
operatiilor prin intermediari sau consignatie ;
-
data emiterii documentelor in care se consemneaza
preluarea unor bunuri achizitionate sau fabricate de agentul economic, in
vederea folosirii, sub orice forma, sau pentru a fi puse la dispozitia altor
persoane fizice sau juridice in mod gratuit;
-
data documentelor prin care se confirma prestarea de
catre agentii economici a unor servicii, cu titlu gratuit, pentru alte persoane fizice sau juridice
-
data
colectarii monedelor din masina pentru marfurile vandute prin masini automate.
Exigibilitatea este dreptul organelor
fiscale de a pretinde platitorului, la o anumita data, plata taxei datorata
bugetului de stat.
Conform art. 134. din Codul Fiscal, faptul generator al
taxei reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale, necesare
pentru exigibilitatea taxei. Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă atunci
când autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, la un moment dat,
să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei, chiar dacă plata
acesteia este stabilită prin lege la o altă dată.
Faptul generator
al taxei intervine şi taxa devine exigibilă, la data livrării de bunuri sau la
data prestării de servicii, cu excepţiile prezentate mai jos.
Exigibilitatea
taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator şi intervine:
a) la data la care este emisă o factură fiscală, înaintea
livrării de bunuri sau a prestării de servicii;
c)
la data încasării avansului, în
cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri sau a prestării
de servicii. Se exceptează de la această prevedere avansurile încasate pentru
plata importurilor şi a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, şi orice
avansuri încasate pentru operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată sau
care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se înţelege încasarea parţială
sau integrală a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrării,
respectiv a prestării.
Pentru lucrările
imobiliare care se finalizează într-un bun imobil, antreprenorii pot să opteze
pentru plata taxei pe valoarea adăugată la data la care ia naştere faptul
generator al taxei, respectiv data livrării, pentru lucrările imobiliare care
îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
a)
sunt executate în cadrul unui
contract unic care prevede obligaţia antreprenorului de a asigura procurarea,
instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectivă;
b)
valoarea bunurilor încorporate în lucrările
imobiliare depăşeşte 50% din preţul negociat între antreprenor şi beneficiar.
Opţiunea se
comunică organului fiscal teritorial la care antreprenorul este înregistrat ca
plătitor de taxă pe valoarea adăugată, printr-o declaraţie prin care acesta se
obligă să colecteze, la data livrării, taxa pe valoarea adăugată aferentă
lucrărilor. Declaraţia de opţiune se comunică pentru fiecare lucrare
imobiliară.
După
comunicarea opţiunii se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe valoarea
adăugată înainte de data livrării pentru lucrările imobiliare respective.
Nerespectarea
acestor condiţii atrage anularea opţiunii şi obligarea la colectarea taxei pe
valoarea adăugată aferente avansurilor încasate. Antreprenorul poate renunţa oricând la
această opţiune, situaţie în care are
obligaţia de a colecta taxa pe valoarea adăugată aferentă avansurilor încasate.
În aceste situaţii, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data
încasării avansurilor.
De regula, taxa pe valoare adaugata este
exigibila la realizarea faptului generator. De la acest principiu sunt si
derogari prevazute in art.135 din C. fiscal:
·
Pentru serviciile efectuate de
persoanele impozabile stabilite în străinătate, pentru care beneficiarii au
obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată, exigibilitatea taxei intervine la
data primirii facturii prestatorului sau la data achitării parţiale sau totale
a serviciului, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la
această dată. Pentru operaţiunile de închiriere de bunuri mobile şi
operaţiunile de leasing contractate cu un prestator stabilit în străinătate,
denumite în continuare operaţiuni de leasing extern, taxa pe valoarea adăugată
devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata
ratelor. Dacă se efectuează plăţi în avans, exigibilitatea taxei pe valoarea
adăugată intervine la data efectuării plăţii.
·
În cazul livrării de bunuri cu plata în rate
între persoane stabilite în ţară, al operaţiunilor de leasing intern, de
închiriere, de concesionare sau de arendare de bunuri, taxa pe valoarea
adăugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru
plata ratelor, respectiv a chiriei, redevenţei sau arendei. În cazul încasării
de avansuri faţă de data prevăzută în contract, taxa pe valoarea adăugată
devine exigibilă la data încasării avansului. In astfel de situatii desi
factura se intocmeste pentru valoarea integrala a bunului sau serviciului, taxa
este exigibila numai pentru suma prevazuta a fi incasata in luna pentru care se
intocmeste decontul.
·
Pentru livrările de bunuri şi
prestările de servicii care se efectuează continuu, dând loc la decontări sau
plăţi succesive (energie electrică şi termică, gaze naturale, apă, servicii
telefonice şi altele similare), exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată
intervine la data întocmirii documentelor prin care furnizorii/prestatorii au
stabilit cantităţile livrate şi serviciile prestate, dar nu mai târziu de
finele lunii următoare celei în care s-a efectuat livrarea/prestarea. Acestea
se consideră că sunt efectuate în momentul expirării perioadelor la care se
referă aceste decontări sau plăţi.
·
În cazul livrării de bunuri sau
prestării de servicii, realizate prin intermediul unor maşini automate de
vânzare sau de jocuri, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data când
se extrage numerar din automatul de vânzare sau de jocuri.
·
Exigibilitatea taxei pe valoarea
adăugată aferentă sumelor constituite drept garanţie pentru acoperirea
eventualelor reclamaţii privind calitatea lucrărilor de construcţii-montaj ia
naştere la data încheierii procesului-verbal de recepţie definitivă sau, după
caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea este anterioară acestuia.
·
În cazul unui import de bunuri,
taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data când se generează drepturi
de import pentru bunurile respective, conform legislaţiei vamale în vigoare.
Atunci când bunurile sunt plasate, după intrarea lor în ţară, în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se
cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată (art.131 C. fiscal).
Totuşi, acestea sunt supuse reglementărilor vamale în ceea ce priveşte plata
sau, după caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cât se află în regim
vamal suspensiv. Importul bunurilor plasate în regimuri vamale suspensive este
efectuat în statul pe teritoriul căruia bunurile ies din aceste regimuri.
Regimurile vamale
suspensive la care se face referire la art. 131 din Codul fiscal sunt cele
prevăzute de legislaţia vamală în vigoare. Astfel de operaţiuni pot avea drept
obiect vânzarea de bunuri aflate în regim de antrepozit vamal, cesionarea de
bunuri aflate în regim de perfecţionare activă şi altele de această natură.
In principiu,
faptul generator de taxa si exigibilitatea taxei intervin concomitent, in
momentul in care se efectueaza livrarea bunului sau prestarea serviciului ori
importul.
Prevederile art. 10, din Directiva a VI-a,
77/388/CEE cu privire la faptul
generator şi exigibilitatea TVA sunt, în
prezent, complet armonizate. Toate situaţiile în care exigibilitatea taxei
poate fi anticipată sau ulterioară faptului generator au fost preluate în
proiectul de lege privind taxa pe valoarea adaugată.
De lege ferenda, statele pot sa
prevada , pentru anumite operatiuni sau pentru unii platitori, ca taxa sa
devina exigibila cat mai tarziu:
-
la primirea facturii
-
la incasarea pretului
-
intr-un anumit interval de la data faptului generator,
in cazul neprimirii sau primirii cu intarziere a facturii.
BIBLIOGRAFIE:
1.
CODUL FISCAL din 22/12/2003, publicat in
Monitorul Oficial, Partea I nr.927 din 23/12/2003
2.
Dan Grosu Saguna – Drept financiar si fiscal – Editura
Eminescu, Bucuresti 2000
3.
Taxa pe valoare adaugata in Romania -Constantin Tufan
-Ioan Tempea, Editura All
4. Finante Publice - editia a II-a – 2001
Acad. prof. univ. dr. Iulian Vacarel
Prof. univ. dr. Gabriela Anghelache
Prof.
univ. dr. Gh. D. Bistriceanu
Comentarii
Trimiteți un comentariu