El Libertador

El Libertador Simón José Antonio de la Santísima Trinidad Bolívar s-a născut în Caracas pe 24 iulie 1783,părinţii lui fiind Vicente Bolívar y Ponte si Maria de la Concepción Palacios y Blanco.Fiind un aristocrat încă de la naştere, Simón Bolívar a avut parte de o educaţie excelentă de la profesorii săi,în special de la Símon Rodríguez.Mulţumită profesorilor săi,el s-a familiarizat cu gândirea iluminiştilor şi de asemenea si cu cea a Greciei Clasice si a Romei. La vârsta de 9 ani,Bolívar şi-a pierdut ambii părinţi şi a fost lăsat în grija unchiului său,Carlos Palacios. Când Simón avea 15 ani,unchiul lui l-a trimis în Spania pentru a-şi continua studiile. Simón a plecat spre Spania în anul 1799 cu prietenul său Esteban Escobar.Pe drum,ei s-au oprit în Mexico City,unde s-au întâlnit cu vice-regele Spaniei cu care au discutat in particular despre interesele independenţei Spanio-Americane.Bolívar a ajuns în Madrid în luna iunie a aceluiaşi an şi a stat acolo alături de unchiul său Esteban Palacios. După pierderea soţiei sale,s-a întors în Spania alături de prietetenul şi profesorul său Simón Rodríguez,în 1804.În Europa,Simón era martorul proclamării lui Napoleon ca împărat al Franţei şi mai târziu a încoronării lui ca rege al Italiei în Milan.Bolívar şi-a pierdut respectul pentru Napoleon,considerând că Napoleon a trădat idealurile republicane. A urmat momentul când Simón a făcut acel jurământ celebru pe vârful muntelui Aventin din Roma,spunând că nu va avea linişte până când America va fi liberă. Bolívar s-a reîntors în Venezuela în 1807 după o scrisoare de vizită a Statelor Unite.În 1808,Napoleon îşi instaurează fratele,Joseph pe tronul Spaniei.Acest lucru a cauzat o mare revoltă populară în Spania,cunoscută sub numele de “Războiul Peninsular”.În America şi în Spania,regiunile împărţite s-au unificat pentru a putea face faţă puterii noului rege.Spre deosebire de statele împărţite ale Spaniei,statele Americii au luptat împotriva puterii regelui Spaniei,nu doar împotriva lui Joseph Bonaparte. În acel an,în Caracas,statele şi-au declarat independenţa faţă de Spania şi Bolívar a fost trimis în Anglia,alături de Andrés Bello şi Luis López Mendez într-o misiune diplomatică.Bolívar s-a întors în Venezuela şi a ţinut un discurs în favoarea independenţei Societăţii Patriotice.Pe 13 august,forţele patriotice sub comanda lui Francisco de Miranda au câştigat o bătălie în Valencia.Pe 24 iulie 1812,Miranda s-a predat după mai multe înfrângeri ale armatei, iar Bolívar a trebuit să fugă în Cartagena.Acolo,el a scris faimoasa ”Cartagena Manifesto” în care a afirmat că Noua Granadă ar trebui să ajute la eliberarea Venezuelei, deoarece luptau pentru aceeaşi cauză şi libertatea Venezuelei ar fi putut apăra Noua Granadă.Bolívar a primit ajutor de la Noua Granadă şi în 1813, el a invadat Venezuela.A pus stăpânire pe Merida în 23 mai şi a fost proclamat de către oameni „Eliberatorul”.Pe 8 iunie, Bolívar a pornit „Războiul Morţii” pentru libertate.A capturat Caracasul pe 6 august şi două zile mai târziu, Caracas a devenit a doua republică a Venezuelei. După mai multe lupte,Bolívar a trebuit să fugă din nou,de aceasta dată în Jamaica în 1815.Acolo,el a scris „Scrisoarea către Jamaica ”. În acelaşi an,Bolívar a călătorit spre Haiti şi l-a rugat pe preşedintele ei,Alexander Sabes Petión să ajute cauza Spanio-americană. În 1817,cu ajutorul primit din partea Haitei ,Simón s-a În Spania,Simón a întâlnit-o pe Maria Teresa Rodríguez del Toro y Alaysa cu care s-a căsătorit ulterior în anul 1802. Curând după ce s-au reîntors în Venezuela,în 1803,Maria Teresa a murit de febra galbenă.Foarte afectat de moartea ei,Simón a jurat că nu se va mai căsători niciodată,lucru care l-a şi făcut. întors pe continent, pentru a lupta în continuare. „Bătălia Boyaca” din 7 august 1819 a fost o mare victorie pentru Bolívar şi pentru armata revoluţiei. În acel an , Bolívar a creat „Congresul Angostura” care a fondat „Marea Columbie” (o federaţie care actual cuprinde Venezuela, Columbia, Panama şi Ecuador),care l-a numit pe Bolívar preşedinte. Opoziţia regală a fost eliminată în următorii ani.După victoria lui Antonio José de Sucre împotriva forţelor spaniole în „Bătălia de la Pichincha” din 23 mai 1822,toată partea dinspre Nord a Americii de Sud a fost eliberată. Cu această mare victorie, Bolívar a pregătit marşul armatei sale în jurul Andesului şi a pregătit eliberarea Perului. Pe 26 iulie 1822, Bolívar s-a întâlnit cu José de San Martín la Guayaquil pentru a discuta despre strategia eliberării Perului. Nimeni nu ştie ce s-a discutat în întâlnirea secretă dintre cei 2 eroi ai Americii de Sud, dar se ştie că San Martín s-a întors în Argentina, în timp ce Bolívar se pregătea să lupte împotriva ultimului bastion spaniol. În 1823, Bolívar a preluat comanda invaziei Perului şi în septembrie a ajuns în Lima cu Sucre pentru a plănui atacul. Pe 6 august 1824 , Bolívar şi Sucre au învins împreună armata spaniolă în „Bătălia de la Junin”. Pe 9 decembrie, Sucre a învins ultimele rămăşiţe ale armatei spaniole în „Bătălia de la Ayacucho, eliminând prezenţa Spaniei în America de Sud. Pe 6 august 1825, Sucre a chemat „Congresul Perului Superior”, care a creat Republica Bolivia în onoarea lui Simón Bolívar . ”Constituţia Boliviană” din 1826 deşi nu a fost niciodată legalizată, a fost scrisă de Simón Bolívar. Tot în 1826, Bolívar a chemat „Congresul Panama”, care a fost prima conferinţă emisferică. Dar în 1827, în urma unor rivalităţi personale între generalii revoluţiei, războaiele civile au explodat. Acest lucru a distrus unitatea Americii de Sud, unitatea pentru care Bolívar a luptat atât de mult. Înconjurat de luptele de facţiune şi suferind de tuberculoză, „El Libertador”” Simón Bolívar a murit la vârsta de 47 pe 17 decembrie 1830