Treceți la conținutul principal

Cadrul juridic international

Cadrul juridic international Cadrul legal al unei natiuni reflecta o anumita filosofie sau ideologie politica. Asa cum fiecare tara are un climat politic specific, si sistemul legal variaza de la o tara la alta. Sistemele legale internationale au patru surse: codul civil, derivat din legea roamna; codul comun, derivat din legea britanica; codul Islamic, bazat pe interpretarea Coranului si codul socialist derivate din sistemul socialist. • Codul civil - contine seturi de legi cu privire la modul de a actiona pentru toate situatiile previzibile (legi pentru toate situatiile); - are trei coduri separate: codul civil, penal si comercial, iar in unele situatii legile nu sunt destul de specifice si trebuie interpretate de catre judecator. - codul in sine accepta si situatiile nepravazute cum ar fi inundatiile, cutremurele sau “vointa Domnului”, pentru care firma nu este trasa la raspundere. - se aplica in: SUA, Canada, Australia, India, in Europa de Vest fara Marea Britanie, Noua Zeeilanda. • Codul comun – nu exista legi scrise care sa acoprere toate situatiile previzibile; - cazurile sunt rezolvate pe baza traditiei, a parcticii si a interpretarii; - cazurile precedente sunt foarte importante pentru a intelege codul comun; - nu face diferenta intre codul civil, penal si commercial; - se aplica in: Marea Britanie. • Codul Islamic- se interzice plata dobanzii, atat creditorul cat si debitorul impart beneficiile si pierderile; - afacerile cu alcool si jocurile de noroc sunt interzise; - obiectul legii islamice este egalitatea sociala. O firma trebuie sa cunoasca mediul legal din fiecare piata deoarece aceste legi constituie “regulile jocului”. Mediul legal al marketingului international este deosebit de complicat si are trei dimensiuni: a) Legile internationale: o colectie de tratate, conventii si acorduri intre natiuni, care au, mai mult sau mai putin, putere de lege. Ele se refera la protectia proprietatii si la conventiile si tratatele ONU. In afara institutiilor UE, singura instanta judecatoreasca internationala este Curtea Internationala de Justitie de la Haga. b) Legile regionale: elaborate in anumite zone ce cuprind un grup de tari intercorelate intr-un sistem de cooperare regionala. Intrucat doar intregrarea economica nu era suficienta, ea a trebuit completata cu unele acorduri legale internationale. Legile si directive UE: Cele mai semnificative legi ale UE care influienteaza pietele firmelor internationale sunt cele care guverneaza concurenta, desi majoriatea firmelor sunt prea mici pentru a fi influientate de aceste legi. Legile concurentei in UE interzic, in conditiile unor pedepse dure, orice acord intre firme care poate influienta comertul intre statele member UE prin impiedicarea sau distorsionarea concurentei. Astfel de acorduri ar putea fi cele prin care se fixeaza preturile, se ofera clientilor echivalenti conditii inegale sau se limiteaza pietele prin impiedicarea unui distribuitor sa vanda ca raspuns la o comanda nesolicitata venita din afara unui teritoriu local. Prin urmare, este important ca orice acrod pe care il face firma cu agentii sau distribuitorii sa nu fie anti-concurential, in special acolo unde exista un control al pretului de revanzare sau exclusivitate pe teritoriile de vanzare. c) Legile interne din tarile straine: fiecare tara elaboreaza legi privind controlul afacerilor staine din tara sa. Uneori acestea sunt discriminatorii privind bunurile si afacerile straine, alteori este acordata o anumita reciprocitate intre diferite tari. Legile privind patrunderea pe pietele straine se refera la: tarife, politica antidumping, licentele de export, reglementarea investitiilor staine. Reglementarea practicilor de afaceri internationale: 1- Reglemntarea practicilor anticoruptie. Coruptia exista atat in tarile dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare. Daca in unele tari este interzisa prin lege (SUA), in altele este permisa atata timp cat are loc in afara tarii (Germania). In 1996 cele mai corupte tari: China, Vietnam, Indonezia, iar cele mai putin corupte Elvetia, Australia, Singapore, SUA si Marea Britanie. 2- Reglementarea practicilor competitive. In cazul UE, un organism supranational are aceasta sarcina. Din pacate, legile antimonopol sunt adesea contradictorii si foarte diferite in privinta sanctiunilor prevazute. Daca o firma considera ca practicile concurentiale nu sunt corecte ea se poate adresa atat organelor din acea tara cat si celor internationale (WTO). 3- Reglemantarile dreptului de prorietate industriala. Se refera la patente, marci inregistrate, drepturi de autor. Patentele si marcile sunt eliberate de fiecare tara, astfel incat firma trebuie sa le inregistreze in toate tarile in care va dori sa comercializeze produsul. Conventia Internationala pentru protectia drepturilor de autor acorda tuturor celor 45 de tari membre aceleasi privilegii. 4- Reglementarile privind raspunderea produsului. Pentru produsele cu defecate sau care devin periculoase in urma utilizarii raspunderea poate reveni atat producatorului cat si vanzatorului, iar reclamantul trebuie sa demonstreze ca produsul a fost defect la iesirea din fabrica in SUA, pe cand in UE producatorul trebuie sa demonstreze ca produsul nu a fost defect din fabricatie. 5- Relglemnarile actiunilor de marketing intenational. Privesc promvarea, elaborarea produselor, etichetarea, ambalarea, determinarea preturilor si canalele de distributie, cat si protectia mediului de factorii nocivi rezultati in urma productiei prin aparitia “marketingului verde”. Jurisdictia disputelor legale internationale: Disputele legale pot aparea intre guverne, intre firme si guvern si intre firme. Disputele dintre guverne pot fi solutionate de Curtea Internationala, iar cele intre firme si guvern si intre firme pot fi solutionate de tribunalele din tara unei parti implicate in conflict sau prin arbitraj. Curtea Internationala de Justitie solutioneaza doar acele conflicte comerciale care reprezinta probleme nationale intre state. Pentru evitarea unor dispute legate de legile carei tari sa resolve un eventual conflict, este necesara introducerea unei clauze jurisdictionale in contract, care sa precizeze locul unde vor fi rezolvate divergentele. Recursul legal in solutionarea disputelor internationale: Daca rezolvarea unei dispute nu se poate face pe calea obisnuita se poate recurge la: 1- Conciliere, reprezinta un accord neobligatoriu intre parti de a rezolva disputele prin intermediul unui tert, care poate fi o a treia persoana agreata de ambele parti, sau un centru de conciliere. In China oamenii de afaceri refuza sa incheie un contract daca arbitrajul este numit inaintea concilierii ca modalitate de rezolvarea a disputelor. 2- Arbitraj, atunci cand partile cad de acord sa aleaga o alta parte dezinteresata ca arbitru. Arbitrarea se poate face de catre un tribunal sau la Camera Internationala de Comert. Fiecare dintre parti isi va alege un arbitru pentru a-i sustine cauza, iar Curtea de Arbitraj a Camerei Internationale de Comert va numi un al doilea membru care poate fi jurist, avocat, profesor. 3- Litigiu- intervine atunci cand nici una din celalate metode nu a avut succes si se trece la actionarea in instanta a paratului. Bibliografie: Constantin Sasu “Marketing International”, Editura Polirom, 1998 Luminita Nicolescu “International Marketing”, ASE, 2005 Frank Bradley “Marketing International” Editura Teora, 2005

Comentarii